TUNSOÁRE, tunsori, s. f. Tuns¹; fel de a (se) tunde; tunsură. – Tuns² + suf. -oare.

TUNSOÁRE, tunsori, s. f. Tuns¹; fel de a (se) tunde; tunsură. – Tuns² + suf. -oare.

TUNSOÁRE, tunsori, s. f. Tuns; fel de a (se) tunde.

tunsoáre s. f., g.-d. art. tunsórii; pl. tunsóri

tunsoáre s. f., g.-d. art. tunsórii; pl. tunsóri

TUNSOÁRE s. 1. v. tundere. 2. coafură, freză, frizură, pieptănătură, (Ban.) cofârță. (O ~ la modă.)

TUNSOÁRE ~óri f. Mod de a tunde sau de a se tunde. /tuns + suf. ~oare

tunsoare f. tunsul oilor și timpul când se face.

tunsoáre f., pl. orĭ. Acțiunea saŭ felu de a tunde.

TUNSOARE s. 1. tundere, tuns, (rar) tunsură. (~ lînii de pe oi.) 2. coafură, freză, frizură, pieptănătură, (Ban.) cofîrță. (O ~ la modă.)