Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru tungsten

TÚNGSTEN s. n. (Chim.) Wolfram. – Din fr. tungstène.
TÚNGSTEN s. n. (Chim.) Wolfram. – Din fr. tungstène.
TÚNGSTEN s. n. Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat mai ales la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; wolfram.
túngsten (tung-sten) s. n.
túngsten s. n. (sil. tung-)
TÚNGSTEN s. v. wolfram.
TÚNGSTEN s.m. Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. V. wolfram. [< fr. tungstène, cf. sued. tungsten].
TÚNGSTEN s. n. wolfram. (< fr. tungstène)
TUNGSTÉN n. Metal dur, greu, cenușiu-deschis, întrebuințat la obținerea oțelurilor speciale și la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice; wolfram. [Sil. tung-sten] /<fr. tungstene
*wólfram n. Chim. Corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 184. – Se numește și tungsten.
TUNGSTEN s. (CHIM.) wolfram.
WOLFRAM s. (CHIM.) tungsten.

Tungsten dex online | sinonim

Tungsten definitie

Intrare: tungsten
tungsten substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: tung-sten