tundră definitie

8 definiții pentru tundră

TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra.
TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra.
TÚNDRĂ, tundre, s. f. Regiune de stepă din zona polară arctică, a cărei vegetație este constituită din mușchi, licheni și arbori pitici.
túndră s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre
túndră s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre
TÚNDRĂ s.f. Câmpie din regiunea arctică, acoperită cu copaci pitici, cu mușchi și cu licheni. [< rus. tundra, cf. fr. toundra].
TÚNDRĂ s. f. formațiune vegetală din regiunea subarctică, din mușchi, licheni, ierburi și arbuști pitici. (< fr. toundra, rus. tundra)
TÚNDRĂ ~e f. Regiune din brâul subarctic, caracterizată prin climă rece, umiditate mare a solului și vegetație săracă (mușchi, licheni, arbuști pitici). [Sil. tun-dră] /<fr. toundra, rus. tundra

tundră dex

Intrare: tundră
tundră substantiv feminin