tumurug definitie

10 definiții pentru tumurug

TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk.
TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk.
TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Învechit) Lemn gros și rotund (întrebuințat în construcții); trunchi; buștean. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de... grinzi, ista de tumurugi. CREANGĂ, P. 48. Pleacă și rîndunelele, rosti bătrîna, întorcînd răpede luntrea ca să nu se lovească de un tumurug mare ce plutea pe apă. CONTEMPORANUL, VII 29. Am mers prin Tarnof, tîrg mărișor... cu un pod pe apa Biala, fără nici un tumurug. KOGĂLNICEANU, S. 8.
tumurúg (reg.) s. m., pl. tumurúgi
tumurúg s. m., pl. tumurúgi
TUMURÚG s. v. butuc, obadă.
TUMURÚG ~gi m. înv. reg. Trunchi de copac, lung și rotund, folosit în construcții. /<turc. tomruk
tumurug n. Mold. buturugă; butuc: ist copac e bun de grinzi, ista de tumurugi CR. [Turc. TUMURUG, butuc, închisoare].
tumurúg m. (turc. tumuruk, tomruk, tombruk, buștean, butuc [de ex., de prins picĭoarele deținuților]; ngr. tumbrúki [scris tumprúki], bg. tumruk). Mold. Stîlp gros de lemn (ca ceĭ de la poartă). Munt. (tumurlúc și -úg). Butuc de prins picĭoarele deținuților. Iron. A ședea la tumurluc, a ședea la’nchisoare. V. bulamac, dibă.
tumurug s. v. BUTUC. OBADĂ

tumurug dex

Intrare: tumurug
tumurug substantiv masculin