TUMULÁR, -Ă, tumulari, -e, adj. Care aparține unui tumul, privitor la un tumul; p. ext. de mormânt, funerar. – Din fr. tumulaire.

TUMULÁR, -Ă, tumulari, -e, adj. Care aparține unui tumul, privitor la un tumul; p. ext. de mormânt, funerar. – Din fr. tumulaire.

TUMULÁR, -Ă, tumulari, -e, adj. De mormînt; funerar, sepulcral. Pe groapă n-au să-mi toarne pietroiul tumular. MACEDONSKI, O. I 44. Cercetările riguroase prin inscripțiunile murale și tumulare de la Bălinești elucidează parte din aceste confuziuni de date. ODOBESCU, S. II 222.

tumulár adj. m., pl. tumulári; f. tumuláră, pl. tumuláre

tumulár adj. m., pl. tumulári; f. sg. tumuláră, pl. tumuláre

TUMULÁR adj. v. funerar.

TUMULÁR, -Ă adj. De mormânt; funerar. [Cf. fr. tumulaire].

TUMULÁR, -Ă adj. referitor la tumul; (p. ext.) de mormânt, funerar. (< fr. tumulaire)

TUMULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de tumul; propriu tumulului. /<fr. tumulaire

tumular a. relativ la morminte: piatră tumulară.

*tumulár, -ă adj. (d. lat. túmulus, mormînt; fr. -aire). De mormînt: peatră tumulară. V. funerar.

tumular adj. v. FUNERAR.