Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru tumul

T├ÜMUL, tumuli, s. m. Movil─â artificial─â, conic─â sau piramidal─â, din p─âm├ónt sau din piatr─â, pe care unele popoare din Antichitate o ├«n─âl╚Ťau deasupra mormintelor. [Var.: t├║mulus s. m.] ÔÇô Din fr., lat. tumulus.
TÚMULUS s. m. v. tumul.
T├ÜMUL, tumuli, s. m. Movil─â artificial─â, conic─â sau piramidal─â, din p─âm├ónt sau din piatr─â, pe care unele popoare din antichitate o ├«n─âl╚Ťau deasupra mormintelor. [Var.: t├║mulus s. m.] ÔÇô Din fr., lat. tumulus.
TÚMULUS s. m. v. tumul.
TÚMUL, tumuli, s. m. Movilă conică sau piramidală, din pămînt sau din piatră, ridicată pe morminte la unele popoare din antichitate. Acei tumuli se cheamă, mai pretutindeni, de către locuitori, măgure sau măgule. ODOBESCU, S. II 141.
t├║mul s. m., pl. t├║muli
t├║mul s. m., pl. t├║muli
TÚMUL s. măgură.
T├ÜMUL s.m. (Ist.) Movil─â conic─â sau piramidal─â, f─âcut─â din p─âm├ónt sau din piatr─â, ├«n─âl╚Ťat─â de unele popoare din vechime deasupra unui morm├ónt. [Var. tumulus s.n. / < fr., lat. tumulus].
TÚMULUS s.n. v. tumul.
TUM├ÜL s. m. movil─â de p─âm├ónt ├«n─âl╚Ťat─â de unele popoare, ├«ncep├ónd din neolitic, ├«n scop funerar, ca observator astronomic sau semn geodezic. (< fr., lat. tumulus)
TÚMUL, tumuli, s.m. Movilă de pământ sau de piatră pe care o ridicau unele popoare din antichitate deasupra mormintelor.
T├ÜMUL ~i m. (la unele popoare antice) Ridic─âtur─â de p─âm├ónt sau de piatr─â, ├«n form─â de con sau de piramid─â, ├«n─âl╚Ťat─â deasupra mormintelor, ├«n scop de protec╚Ťie. /<lat. tumulus
tumul(us) m. grămadă de pământ sau clădire de piatră, în formă de con, pe care popoarele vechi o ridicau deasupra mormintelor: sunt trei specii de tumuli după dimensiunea lor: măgure, movile și gorgane.
TUMUL s. m─âgur─â.

Tumul dex online | sinonim

Tumul definitie

Intrare: tumul
tumul substantiv masculin
tumulus