TUMOÁRE, tumori, s. f. Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s. f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris.

TUMÓRĂ s. f. v. tumoare.

TUMOÁRE, tumori, s. f. Masă de țesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulțirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s. f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris.

TUMÓRĂ s. f. v. tumoare.

TUMOÁRE, tumori, s. f. Excrescență pe un țesut, cauzată de dezvoltarea anormală a celulelor. Este vorba de o tumoare canceroasă formată în mucoasa gurii. PARHON, O. A. I 153. Tumorile cele mari prezintă o mare diferență de consistență și de degenerare între ele. BABEȘ, O. A. I 453.

!tumoáre/tumóră s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri

tumóră v. tumoáre

tumoáre s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri

TUMOÁRE s. (MED.) 1. neoformație. 2. tumoare malignă v. cancer.

TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescențelor patologice, constituite dintr-un țesut de formație nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) tumoare”, „de tumoare”. [Var. tumoră s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor].

TUMÓRĂ s.f. v. tumoare.

TUMORI- v. tumoare.

TUMOÁRE s. f. excrescență patologică, dintr-un țesut de formație nouă, rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. (< fr. tumeur, lat. tumor)

TUMOR(I)- elem. „tumoare, umflătură”. (< fr. tumor/i/, cf. lat. tumor)

TUMOÁRE ~óri f. med. Țesut nou format care se dezvoltă prin înmulțirea anormală și patologică a unor celule și care tinde spre autonomie biologică. ~ benignă. ~ malignă. [G.-D. tumorii] /<fr. tumeur, lat. tumor, ~oris

tumoare f. Med. umflătură.

*tumoáre f., pl. orĭ (lat. tumor). Med. Unflătură mórbidă, bolfă. V. chist, motîlcă, gîlcă.

TUMOARE s. (MED.) 1. neoformație. 2. tumoare malignă = cancer, neoplasm, (rar) neoplazie, (pop.) rac, (Transilv.) șui, (înv.) schir.