Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tumefac╚Ťie

TUMEF├üC╚ÜIE, tumefac╚Ťii, s. f. Umfl─âtur─â patologic─â ap─ârut─â ├«ntr-o regiune a corpului, datorit─â unei infec╚Ťii, unei tulbur─âri circulatorii etc.; umfl─âtur─â. ÔÇô Din fr. tum├ęfaction.
TUMEF├üC╚ÜIE, tumefac╚Ťii, s. f. Umfl─âtur─â patologic─â ap─ârut─â ├«ntr-o regiune a corpului, datorit─â unei infec╚Ťii, unei tulbur─âri circulatorii etc.; umfl─âtur─â. ÔÇô Din fr. tum├ęfaction.
TUMEF├üC╚ÜIE, tumefac╚Ťii, s. f. Umfl─âtur─â care se produce ├«ntr-o parte a corpului, datorit─â unor tulbur─âri de circula╚Ťie a s├«ngelui sau a limfei. V. tumoare.
tumef├íc╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. tumef├íc╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. tumef├íc╚Ťiei; pl. tumef├íc╚Ťii, art. tumef├íc╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
tumef├íc╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. tumef├íc╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. tumef├íc╚Ťiei; pl. tumef├íc╚Ťii, art. tumef├íc╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
TUMEF├üC╚ÜIE s. (MED.) 1. v. tumefiere. 2. (concr.) inflama╚Ťie, umfl─âtur─â, (livr.) tumescen╚Ť─â, (prin Transilv.) aprinsur─â, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benign─â a ╚Ťesutului.)
TUMEF├üC╚ÜIE s.f. Umfl─âtur─â care apare ├«ntr-o parte a corpului, fiind provocat─â de tulbur─âri ale circula╚Ťiei s├óngelui sau ale limfei; tumescen╚Ť─â. [Gen. -iei. / cf. fr. tum├ęfaction, lat. tumefactus ÔÇô umflat].
TUMEF├üC╚ÜIE s. f. umfl─âtur─â a unui ╚Ťesut sau organ provocat─â de tulbur─âri ale circula╚Ťiei s├óngelui sau limfei; tumescen╚Ť─â. (< fr. tum├ęfaction)
TUMEF├üC╚ÜIE ~i f. med. Umfl─âtur─â local─â datorat─â unei infec╚Ťii sau unor tulbur─âri ├«n circula╚Ťia s├óngelui sau a limfei; tumescen╚Ť─â. [G.-D. tumefac╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. tum├ęfaction
TUMEFAC╚ÜIE s. (MED.) 1. inflamare, inflama╚Ťie, obrinteal─â, obrintire, obrintit, obrintitur─â, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (Proces de ~ a unui ╚Ťesut.) 2. (concr.) inflama╚Ťie, umfl─âtur─â, (livr.) tumescen╚Ť─â, (prin Transilv.) aprinsur─â, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benign─â a ╚Ťesutului.)

Tumefac╚Ťie dex online | sinonim

Tumefac╚Ťie definitie

Intrare: tumefac╚Ťie
tumefac╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e