tumefacție definitie

10 definiții pentru tumefacție

TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. – Din fr. tuméfaction.
TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecții, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. – Din fr. tuméfaction.
TUMEFÁCȚIE, tumefacții, s. f. Umflătură care se produce într-o parte a corpului, datorită unor tulburări de circulație a sîngelui sau a limfei. V. tumoare.
tumefácție (-ți-e) s. f., art. tumefácția (-ți-a), g.-d. art. tumefácției; pl. tumefácții, art. tumefácțiile (-ți-i-)
tumefácție s. f. (sil. -ți-e), art. tumefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. tumefácției; pl. tumefácții, art. tumefácțiile (sil. -ți-i-)
TUMEFÁCȚIE s. (MED.) 1. v. tumefiere. 2. (concr.) inflamație, umflătură, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benignă a țesutului.)
TUMEFÁCȚIE s.f. Umflătură care apare într-o parte a corpului, fiind provocată de tulburări ale circulației sângelui sau ale limfei; tumescență. [Gen. -iei. / cf. fr. tuméfaction, lat. tumefactus – umflat].
TUMEFÁCȚIE s. f. umflătură a unui țesut sau organ provocată de tulburări ale circulației sângelui sau limfei; tumescență. (< fr. tuméfaction)
TUMEFÁCȚIE ~i f. med. Umflătură locală datorată unei infecții sau unor tulburări în circulația sângelui sau a limfei; tumescență. [G.-D. tumefacției; Sil. -ți-e] /<fr. tuméfaction
TUMEFACȚIE s. (MED.) 1. inflamare, inflamație, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (Proces de ~ a unui țesut.) 2. (concr.) inflamație, umflătură, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benignă a țesutului.)

tumefacție dex

Intrare: tumefacție
tumefacție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e