TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. (Înv.) Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care facea parte din instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek.

TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek.

TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. (Turcism învechit) Tobă mică de aramă de formă semisferică, făcînd parte din instrumentele meterhanelei. În tot timpul acestei ceremonii îi bătea în curte meterhaneaua cu surle, cu tobe și tumbelechiuri. GHICA, S. A. 38. – Variantă: tumbeléhi (FILIMON, C. 59) s. n.

tumbeléchi (înv.) s. n., pl. tumbeléchiuri

tumbeléchi s. n., pl. tumbeléchiuri

tumbeléchi (-iuri), s. n. – Tobă mică, semisferică, din fanfara turcească. Tc. (per.) tümbelek (Șeineanu, III, 125), cf. ngr. τουμπελέϰι, bg. tĭumbelek. Sec. XIX, înv.

tumbelechiu n. un fel de țimbală, instrument principal al meterhanelei: în tot timpul acestei ceremonii îi bătea în curte meterhaneaua cu surle, cu tobe și tumbelechiuri GHICA. [Turc. TÜMBELEK, țimbală].

tumbeléchĭ și -elíc n., pl. urĭ (turc. tümbelekĭ și -ek, d. pers. dümbelek, tobă mică, d. tablek, dim d. tabl, tobă. V. tabulhana). Vechĭ. Un fel de tobă maĭ mică de aramă (principalu instrument al meterhaneleĭ). – Și tumbechĭ (turc. tumbekĭ).