Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru tumbac

TOMB├üC s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare ro╚Öiatic─â, folosit la fabricarea unor s├órme, table etc. [Var.: (rar) tumb├íc s. n.] ÔÇô Din fr. tombac.
TUMBÁC s. n. v. tombac.
TOMB├üC s. n. Aliaj de cupru cu zinc, de culoare ro╚Öiatic─â, folosit la fabricarea unor s├órme, table etc. [Var.: (rar) tumb├íc s. n.] ÔÇô Din fr. tombac.
TUMBÁC s. n. v. tombac.
TOMB├üC s. n. Aliaj de cupru cu zinc. Fierul, aurul, tombacul, Ard─â-l focul s─â mi-l ard─â. EMINESCU, L. P. 147. Acolo ├«mi str─âpunse vederile lumina fl─âc─ârilor de ni╚Öte mangale de tombac poleit. ODOBESCU, S. I 292. ÔÇô Variant─â: tumb├íc (FILIMON, C. 151) s. n.
TUMBÁC s. n. v. tombac.
tombác s. n.
tombác s. n.
TOMBÁC s.n. Aliaj de cupru și zinc. [Var. tumbac s.n. / < fr. tombac].
TUMBÁC s.n. v. tombac.
TOMBÁC s. n. aliaj de cupru și zinc, de culoarea aurului, folosit sub formă de sârme, table etc. (< fr. tombac)
tumb├íc s. m. ÔÇô Bronz. ÔÇô Var. tombac. Mr. tumbachi. Tc. tumbak (╚śeineanu, II, 368), cf. sp. tumbaga.
TOMBÁC n. Aliaj de cupru și zinc, rezistent la coroziune, folosit la fabricarea unor sârme, site și table. /<fr. tombac, turc. tumbak
tumbác, tumbácuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac.
tumbac n. aram─â galben─â: cu toiag de liliac, cu m─ât─ânii de tumbac POP. [Turc. TUMBAK].
tombác, V. tumbac.
2) tumb├íc n., pl. ur─ş (turc. tumbak, it. tombacco, fr. tombac, d. mala─şezu tambaga, aram─â). Vech─ş. Alam─â. ÔÇô Az─ş (dup─â fr.) tombac.
1) tumb├íc ╚Öi tumb├ęch─ş n., pl. ur─ş (turc. tumbak, bobi╚Ť─â). Vech─ş. Abanos, lemn negru: cu to─şag de liliac ╚Öi m─ât─âni─ş de tumbac (P. P.).

Tumbac dex online | sinonim

Tumbac definitie

Intrare: tombac
tombac substantiv neutru
tumbac