tulumbagiu definitie

12 definiții pentru tulumbagiu

TULUMBAGÍU, tulumbagii, s. m. (Înv.) Pompier. – Din tc. tulumbaci.
TULUMBAGÍU, tulumbagii, s. m. (Înv.) Pompier. – Din tc. tulumbaci.
TULUMBAGÍU, tulumbagii, s. m. (Învechit) Pompier. [La 1848] o mînă de bravi tulumbagii au ținut piept unei întregi armate. CARAGIALE, S. U. 95. Cheamă un tulumbagiu să-i toarne o cofă de apă în cap. ALECSANDRI, T. 1139.
tulumbagíu (înv.) s. m., art. tulumbagíul; pl. tulumbagíi, art. tulumbagíii (-gi-ii)
tulumbagíu s. m., art. tulumbagíul; pl. tulumbagíi, art. tulumbagíii (sil. -gi-ii)
TULUMBAGÍU s. v. pompier.
TULUMBAGÍU ~i m. înv. Persoană specializată în stingerea incendiilor cu ajutorul tulumbelor; pompier. /<turc. tulumbaci
tulumbagíu, tulumbagíi, s.m. (înv.) 1. pompier. 2. fabricant de tulumbe.
tulumbagiu m. 1. pompier: chiamă un tulumbagiu să-i toarne o cofă de apă pe cap AL.; 2. fabricant de tulumbe și stropitori. [Turc. TULUMBADJI].
*pompiér m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ: pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ pojarnic și tulumbagiŭ.
tulumbagíŭ m. (turc. tulumbacyi). Vechĭ. Azĭ iron. Pompier. V. ĭangîngiŭ.
tulumbagiu s. v. POMPIER.

tulumbagiu dex

Intrare: tulumbagiu
tulumbagiu substantiv masculin