TULÚMBĂ, tulumbe, s. f. (Înv. și pop.) Furtun; pompă (de incendiu) care funcționează cu un furtun. – Din tc. tulumba.

TULÚMBĂ, tulumbe, s. f. (Înv. și pop.) Furtun; pompă (de incendiu) care funcționează cu un furtun. – Din tc. tulumba.

TULÚMBĂ, tulumbe, s. f. (Învechit și arhaizant) Furtun; pompă care funcționează cu un furtun (în special pompă de incendiu). O comisie sanitară turna cu tulumba acid fenic pe jos și pe pereți. PAS, Z. I 216. A fost greu de stins focul și din pricină că toată lumea își scotea calabalîcul și marfa în mijlocul uliței, nădăjduind s-o scape, de nu mai puteau trece sacalele pojarniciei și nici tulumbele. CAMIL PETRESCU, O. I 604. Deodată se aud tulumbele durăind pe dinaintea ferestrelor. GANE, N. III 167. Înăuntru palatului o mahină este făcută în forme de tulumbe, care aduce apa din rîu pînă deasupra acoperemîntului. KOGĂLNICEANU, S. 94. Corăbierii... au început a scoate apa cu pompe (tulumbe). DRĂGHICI, R. 10.

tulúmbă (înv., pop. ) s. f., g.-d. art. tulúmbei; pl. tulúmbe

tulúmbă s. f., g.-d. art. tulúmbei; pl. tulúmbe

TULÚMBĂ s. v. furtun, pompă.

tulúmbă (-be), s. f. – Pompă de incendiu. – Mr. tulumbă, megl. tolombă. Tc. tulumba, din it. tromba (Roesler 604; Șeineanu, II, 367; Lokotsch 2104; Ronzevalle 119), cf. ngr. τουλῦμπα, bg. tulumba. – Der. tulumbagiu, s. m. (pompier), din tc. tulumbaci; tulumbiță, s. f. (clistir).

TULÚMBĂ ~e f. pop. înv. 1) Tub elastic pentru transportul fluidelor; furtun. 2) Pompă de incendiu înzestrată cu un astfel de tub. /<turc. tulumba

tulúmbă, tulúmbe, s.f. (înv.) 1. furtun; pompă de incendiu. 2. ceată, grămadă, pâlc.

tulumbă f. pompă de incendiu. [Turc. TULUMBA].

tulúmbă f., pl. e (turc. tulumba, d. it. tromba, V. trombă). Hurtum, pompă de incendiŭ. Olt. Trîmbă, crilă, ceată, pîlc (Gr. N. I, 70).

tulumbă s. v. FURTUN. POMPĂ.

tulumbă, tulumbe s. f. (glum.) penis.