TULÍPĂ, tulipe, s. f. (Bot.; rar) Lalea. – Din fr. tulipe.

TULÍPĂ, tulipe, s. f. (Bot.) Lalea. – Din fr. tulipe.

TULÍPĂ, tulipe, s. f. (Franțuzism) Lalea. Nu părăsise țara tulipelor pentru a savura frumusețile Bucegilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 7/1.

tulípă (rar) s. f., g.-d. art. tulípei; pl. tulípe

tulípă s. f., g.-d. art. tulípei; pl. tulípe

TULÍPĂ s. v. lalea.

TULÍPĂ s.f. (Liv.) Plantă erbacee bulboasă, cu flori în formă de cupe, colorate în alb, galben, roșu, violet etc.; (pop.) lalea. [< fr. tulipe].

TULÍPĂ s. f. plantă erbacee bulboasă, cu flori în formă de cupe, colorate în alb, galben, roșu, violet etc.; lalea. (< fr. tulipe)

TULÍPĂ ~e f. bot. Plantă erbacee ornamentală, cu rădăcina în formă de bulb, cu frunze lunguiețe și late, cu flori de diferite culori (galbene, roșii, violete, albe etc.); lalea. /<lat. tulipa, fr. tulipe

tulipă s. v. LALEA.