tuleu definitie

12 definiții pentru tuleu

TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n.) tuleie] – Cf. știulete.
TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n.) tuleie] – Cf. știulete.
TULÉU, tulei, s. m., și tuleie, s. n. Tulpina anumitor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină după tăierea recoltei. Mai am de tăiat niște tulei de cucuruz și de floarea-soarelui. V. ROM. februarie 1952, 103. Coceanul... se mai numește și strujean, strujan... turjan... tuleu. PAMFILE, A. R. 87. ◊ (Glumeț) Smulge un copaci așa cum este și-l du repede acasă... – Eu să-mi pîngăresc mînile cu un tuleu de-aiestea? îi răspunse Titirezul. SBIERA, P. 181. – Variantă: tiuléu (I. CR. III 157) s. n.
tuléu (tulpina porumbului, soi de prune) s. m. / s. n., art. tuléul; pl. tuléi/tuléie
tuléu (agr., bot.) s. n./s. m., art. tuléul; pl. n. tuléie/m. tuléi
TULÉU s. v. tulpină.
TULÉU s. v. cocean, știulete.
TULÉU ~ie n. mai ales la pl. 1) Rădăcină a penei nedezvoltate sau smulse. 2) Fir de păr care abia mijește pe fața tinerilor. /<sl. tulu
tuléĭ și tĭuléĭ n., pl. eĭe (ung. toll, tuleĭ; cp. cu mbg. tulŭ, a. î., care poate fi luat de la Romînĭ, ca și pol. tuleja, vîrf de suliță. V. și ștulete). Est. Pană din cele dintîĭ care le cresc păsărilor după puf. Iron. Prim fir de mustață orĭ de barbă: nicĭ nu ĭ-aŭ crescut tuleĭele, și combate guvernu la gazetă! – În Trans. tuleŭ, pl. eĭe, strujan, cocean. V. tujlean și tulug.
tuléŭ, V. tuleĭ.
TULEU s. (BOT.) cotor, tulpină, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.)
tuleu s. v. COCEAN. ȘTIULETE.

tuleu dex

Intrare: tuleu (pl. -eie)
tuleu pl. -eie
Intrare: tuleu (pl. -ei)
tuleu pl. -ei