Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru tulburat

TULBUR├ü, t├║lbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid s─â devin─â tulbure, s─â se umple de impurit─â╚Ťi. ÔŚŐ Refl. Vinul s-a tulburat. ÔÖŽ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se ├«ntuneca; (despre vreme) a se posomori, a se strica. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde limpezimea, transparen╚Ťa, claritatea. 3. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â lini╚Ötea; a (se) emo╚Ťiona, a (se) ├«ngrijora, a (se) nelini╚Öti. ÔÖŽ A (se) sup─âra foarte tare; a (se) m├ónia. ÔÖŽ A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â judecata limpede, normal─â; a (se) ├«ntuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a st├ónjeni. [Var.: turbur├í vb. I] ÔÇô Lat *turbulare (< turbare).
TULBUR├üT, -─é, tulbura╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparen╚Ť─â, de limpezime, amestecat cu impurit─â╚Ťi. ÔÖŽ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, ├«nvolburat. ÔÖŽ (Despre cer) ├«nnorat, ce╚Ťo╚Ö, posomor├ót. 2. Fig. (Despre oameni ╚Öi despre manifest─ârile lor) Nelini╚Ötit, z─âp─âcit, zbuciumat, agitat. ÔÖŽ M├ónios, furios. ÔÖŽ (Despre func╚Ťia unor organe sau facult─â╚Ťi fizice ori psihice) Care ╚Öi-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [Var.: turbur├ít, -─â adj.] ÔÇô V. tulbura.
TURBURÁ vb. I v. tulbura.
TURBURÁT, -Ă adj. v. tulburat.
TULBUR├ü, t├║lbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid s─â devin─â tulbure, s─â se umple de impurit─â╚Ťi. ÔŚŐ Refl. Vinul s-a tulburat. ÔÖŽ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se ├«ntuneca; (despre vreme) a se posomor├«, a se strica. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde limpezimea, transparen╚Ťa, claritatea. 3. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â lini╚Ötea; a (se) emo╚Ťiona, a (se) ├«ngrijora, a (se) nelini╚Öti. ÔÖŽ A (se) sup─âra foarte tare; a (se) m├ónia. ÔÖŽ A-╚Öi pierde sau a face s─â-╚Öi piard─â judecata limpede, normal─â; a (se) ├«ntuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a st├ónjeni. [Var.: turbur├í vb. I] ÔÇô Lat. *turbulare ( < turbare).
TULBUR├üT, -─é, tulbura╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparen╚Ť─â, de limpezime, amestecat cu impurit─â╚Ťi. ÔÖŽ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, ├«nvolburat. ÔÖŽ (Despre cer) ├Ännorat, ce╚Ťos, posomor├ót. 2. Fig. (Despre oameni ╚Öi despre manifest─ârile lor). Nelini╚Ötit, z─âp─âcit, zbuciumat, agitat. ÔÖŽ M├ónios, furios. ÔÖŽ (Despre func╚Ťia unor organe sau facult─â╚Ťi fizice ori psihice) Care ╚Öi-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [Var.: turbur├ít, -─â adj.] ÔÇô V. tulbura.
TURBURÁ vb. I v. tulbura.
TURBURÁT, -Ă adj. v. tulburat.
TULBUR├ü, t├║lbur, vb. I. (╚śi ├«n forma turbura) 1. Tranz. (Cu privire la ap─â ╚Öi la alte lichide) A face s─â fie tulbure (agit├«nd, amestec├«nd cu alte substan╚Ťe, ├«ndeosebi cu impurit─â╚Ťi). Un mistre╚Ť odat─â tulburase r├«ul unde calul... Merse de b─âu. BOLINTINEANU, O. 194. Cerui ap─â de izvor, Ea mi-o tulbur─â cu dor. ALECSANDRI, P. P. 237. Unde vede ap─â rece, Ea o tulbur─â ╚Öi trece. id. ib. 264. 2. Refl. (Despre ape) A deveni tulbure, a se agita, a se r─âscoli, a se ├«nvolbura. Livezi verzi s─â vestejea, Ape reci s─â tulbura. V─âi ad├«nci c─â r─âsuna. ╚śEZ. II 78. ÔŚŐ Fig. De-acuma toate s-au tulburat ├«n jurul meu... Trece peste mine un v├«rtej mare. SADOVEANU, O. VII 55. Oastea vizirului se tulbur─â toat─â, n─âp─âdit─â ca de-o furtun─â. VLAHU╚Ü─é, R. P. 25. ÔŚŐ Tranz. Izvoarele ├«╚Öi tulburau ad├«ncul, ca s─â-╚Öi azv├«rle afar─â undele lor. EMINESCU, N. 5. ÔÖŽ (Despre cer) A se acoperi de nori, a se ├«nnora; (despre vreme) a se posomor├«, a se ├«ntuneca. ├Äntr-adev─âr, s─â tulbur─â vremea, gr─âi gospodina gr─âbit. Trebuie s─â ne mut─âm ├«n cas─â. SADOVEANU, B. 25. Paparud─â rud─â, Vino de m─â ud─â, Cu urcioru cioru S─â se turbure ceru. POP. 3. Tranz. A face ca cineva s─â-╚Öi piard─â lini╚Ötea, cump─âtul; a nelini╚Öti, a emo╚Ťiona, a ├«ngrijora. Nu cinstea ╚Öi inima lui Badea ├«l tulburau pe Constantin, ci prietenia cu Mu╚Öat. GALACTION, O. I 141. O nou─â problem─â grav─â i se ivi acum ╚Öi ├«l tulbura ad├«nc. CAMIL PETRESCU, N. 29. Apropierea ei ├«l tulbura. REBREANU, R. I 244. ÔŚŐ Refl. Sim╚Ťea c─â se turbur─â din ce ├«n ce mai tare. DUMITRIU, N. 179. Simt ├«ns─â c─â m─â turbur. C─â altcineva vorbe╚Öte, ├«naintea mea, la o alt─â groap─â. SAHIA, N. 121. C─ât─â asupra domni╚Ťei cu ochi gale╚Öi, dar tot pe furi╚Ö, ╚Öi o v─âzu c─â se turburase. ISPIRESCU, L. 240. ÔÖŽ (Cu privire la facult─â╚Ťile sau sim╚Ťurile omului) A z─âp─âci, a ├«ntuneca. Nu mai p─âl─âvr─âgi. Nu mai turbura mintea b─âiatului. STANCU, D. 252. Zvonul nu-mi tulburase auzul. SADOVEANU, ├Ä. A. 85. Lacrimi de ciudat─â fericire ├«mi tulburau vederea. GALACTION, O. I 102. De-mi turburi g├«ndul cu-ale tale g├«nduri mici, te gonesc de l├«ng─â mine. EFTIMIU, ├Ä. 22. ÔŚŐ Refl. Lui Harap-Alb i se tulburau min╚Ťile, uit├«ndu-se la fat─â. CREANG─é, P. 275. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se enerva, a se agita. Cum m─â vor vedea [nebunii], to╚Ťi s─â vor turbura at├«t, ├«nc├«t spitalul s─â va amesteca. GOLESCU, ├Ä. 56. 4. Tranz. A scoate din fire; a sup─âra foarte tare; a m├«nia. Ana... ├«nvins─â ╚Öi oare╚Öicum umilit─â de-at├«ta r─âbdare ╚Öi bun─âtate pe care nu izbutise s-o tulbure, sf├«r╚Öi prin a ├«n╚Ťelege ╚Ö-a se c─âi. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 37. Simt c─â m├«nia m─â turbur─â!... Pot s─â te omor l├«ng─â acest corp. BOLINTINEANU, O. 466. ÔŚŐ Refl. V─âz├«nd a╚Öa mare obr─âznicie, pe de o parte i-a venit a r├«de, iar─â pe de alta se turbur─â grozav. CREANG─é, P. 83. Cum s─â nu m─â tulbur... dac─â m-o l─âsat ├«n mijlocul drumului. ALECSANDRI, T. I 119. ÔÖŽ A chinui. Tare m-a mai turburat cu r─âutatea ╚Öi nebunia ei. DUMITRIU, N. 121. 5. Tranz. A deranja, a stingheri, a incomoda; a strica. Petrecea o via╚Ť─â lini╚Ötit─â ├«ntre t├«rgove╚Ťii de acolo; nu-l tulbura nimeni ╚Öi nu st├«rnea nici o tulburare nim─ânui. SADOVEANU, N. P. 317. De ce ├«ns─â s─â turbure aceast─â ultim─â sear─â. C. PETRESCU, ├Ä. I 11. Nu i-a prea pl─âcut... c─â i-au turburat tabietul. CARAGIALE, O. III 45. ÔÇô Variant─â: turbur├í vb. I.
TULBUR├üT, -─é, tulbura╚Ťi,-te, adj. (╚śi ├«n forma turburat) 1. (Despre ap─â ╚Öi alte lichide) Devenit tulbure; (despre r├«uri, m─âri, ├«n opozi╚Ťie cu lin) agitat, ├«nvolburat. M─â visez ├«n cabina vaporului balansat de valurile oceanului tulburat. BART, S. M. 41. Zgomotul cre╚Ötea, ca marea turburat─â ╚Öi ├«nalt─â. EMINESCU, O. I 144. Din st├«nci ├«n st├«nci el salt─â zdrobit... Frumoasa-i limpezime ├«n clip─â turburat─â Se schimb─â-n largi troiene de spume argintii. ALECSANDRI, P. III 135. ÔŚŐ Fig. S─â iei o sut─â de galbini... ╚Öi s─â mi-i trime╚Ťi c├«t se poate mai ├«n grab─â, fiindc─â vremile s├«nt foarte tulburate. KOG─éLNICEANU, S. 225. ÔÖŽ (Despre cer) Acoperit de nori, ├«nnorat; ce╚Ťos, posomor├«t. Cerul era turburat, nori gro╚Öi se primblau ca ni╚Öte mun╚Ťi pe el. NEGRUZZI, S. I 57. 2. (Despre oameni ╚Öi despre facult─â╚Ťile sau manifest─ârile lor) Nelini╚Ötit, emo╚Ťionat, zbuciumat, agitat, z─âp─âcit. Glasul tatei ├«ns─â fusese mai tulburat ca de obicei. SADOVEANU, O. V 214. Odat─â Veronica veni turburat─â ╚Öi cu ochii ├«n p─âm├«nt. GALACTION, O. I 319. Mi-e g├«ndul turburat, dou─â drumuri am ├«n fa╚Ť─â. Care-i cel adev─ârat? EFTIMIU, ├Ä. 93. Ah! Despot, mi-e sufletul uimit, Mi-e mintea tulburat─â. ALECSANDRI, T. II 106. ÔÖŽ Ame╚Ťit de b─âutur─â. Bra╚Ťele goale, ciol─ânoase... se ridicau mereu peste capetele tulburate, amenin╚Ť├«nd ori prevestind o primejdie. REBREANU, I. 34. ÔÖŽ M├«nios, furios. ├Äl arunc─â mult mai ├«nd─âr─ât, izbind ╚Öi pe zmeu ├«n cap, iar─â zmeul veni turburat, se lupt─â cu Pr├«slea... ╚Öi r─âmase ╚Öi el mort. ISPIRESCU, L. 86. LasÔÇÖ c─â v─â judec eu acu╚Öi, necura╚Ťilor; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. CREANG─é, P. 304. ÔÇô Variant─â: turbur├ít, -─â adj.
TURBURÁ vb. I v. tulbura.
TURBURÁT, -Ă adj. v. tulburat.
tulburá (a ~) vb., ind. prez. 3 túlbură
tulburá vb., ind. prez. 1 sg. túlbur, 3 sg. și pl. túlbură
TULBUR├ü vb. 1. v. ├«mp─âienjeni. 2. v. ├«ngrijora. 3. v. emo╚Ťiona. 4. a r─âscoli. (Vestea l-a ~ profund suflete╚Öte.) 5. a (se) z─âp─âci. (S-a ~ de tot c├ónd l-a v─âzut.) 6. v. dezechilibra. 7. (fig.) a (se) ├«ntuneca. (Mintea i s-a ~.) 8. v. instiga. 9. v. deranja. 10. a deranja, a perturba. (A ~ lini╚Ötea cuiva.)
TULBUR├üT adj. 1. v. emo╚Ťionat. 2. z─âp─âcit. (R─âm─âsese ~ c├ónd a v─âzut-o.) 3. v. dezechilibrat. *4. v. r─ât─âcit. 5. v. agitat.
A (se) tulbura Ôëá a (se) calma, a (se) limpezi, a (se) lini╚Öti
A se tulbura Ôëá a se limpezi
Tulburat Ôëá calm, lini╚Ötit
A TULBUR├ü t├║lbur tranz. 1) A face s─â se tulbure. 2) fig. A ├«ndemna la ac╚Ťiuni du╚Öm─ânoase; a instiga. /<lat. turbulare
A SE TULBUR├ü m─â t├║lbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine ├«n r─âu; a se strica. 3) (despre persoane) A c─âdea prad─â unor emo╚Ťii puternice. 4) (despre ape) A se mi╚Öca ├«n valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere, minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea ├«nconjur─âtoare; a se ├«ntuneca. /<lat. turbulare
tulbur├á v. V. turbur├á: (mun╚Ťii) apele ÔÇÖ╚Öi tulburau AL.
turbur├á v. (activ) 1. a face turbure: a turbura apa; 2. a cauza o agita╚Ťiune violent─â: viscolul turbur─â aerul; 3. a cauza turburare, dezordine: a turbura pacea public─â; 4. a sem─âna vrajb─â: a turbura o familie; 5. a suspenda, a distruge facult─â╚Ťile sufletului: asta i-a turburat mintea, judecata; 6. a ├«ntrerupe: a turbura o convorbire. ÔĽĹ (reciproc) 1. a deveni turbure: cerul sÔÇÖa turburat; 2. fig. a sim╚Ťi o tulburare a min╚Ťii, a-╚Öi pierde cump─âtul: oratorul sÔÇÖa turburat. [Lat. *TURBURARE (tras din TURBARE)].
t├║lbur, V. turbur.
t├║rbur (vest) ╚Öi t├║lbur (est), a -├í v. tr. (lat. pop. t├║rbulo, -├íre, cl. turbare, a turba; fr. troubler. P. rb, lb cp. cu borb- ╚Öi bolb-orosesc). Fac turbure: ploile lung─ş turbur─â apa r├«urilor la c├«mp. Fig. Cauzez dezordine: a turbura pacea public─â. Cauzez discordie: a turbura o familie. Fac s─â peard─â judecata: a turbura mintea. ├Äntrerup, deranjez: a turbura o conversa╚Ťiune. Importunez, incomodez: te rog dac─â nu te turbur. Intimidez, nelini╚Ötesc, ├«ncurc: prezen╚Ťa ta ├«l turbur─â. V. refl. M─â fac turbure: apa sÔÇÖa turburat. Fig. M─â emo╚Ťionez: oratoru sÔÇÖa turburat.
turburát, -ă adj. Fig. Neliniștit, îngrijorat: era așa de turburat, în cît nu știa ce face.
TULBURA vb. 1. a (se) ├«mp─âienjeni, a (se) ├«nce╚Ťo╚Öa, a (se) ├«nnegura, a (se) p─âienjeni, a (se) voala, (reg.) a (se) pup─âza. (Privirea, vederea i s-a ~.) 2. a (se) alarma, a (se) fr─âm├«nta, a (se) intriga, a (se) ├«ngrijora, a (se) nelini╚Öti, a (se) speria, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) ├«ngrija, (├«nv.) a (se) ├«ngriji, a (se) l─ârmui. (├Äl ~ ├«nt├«rzierea lui.) 3. a emo╚Ťiona, a impresiona, a ├«nduio╚Öa, a mi╚Öca, (fig.) a atinge, a p─âtrunde. (M-a ~ p├«n─â la lacrimi.) 4. a r─âscoli. (Vestea l-a ~ profund suflete╚Öte.) 5. a (se) z─âp─âci. (S-a ~ de tot c├«nd l-a v─âzut.) 6. a (se) dezechilibra, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.) 7.* (fig.) a (se) ├«ntuneca. (Mintea i s-a ~.) 8. a agita, a a╚Ť├«╚Ťa, a incita, a instiga, a ├«nt─âr├«ta, a provoca, a st├«rni, (pop.) a sumu╚Ťa, (├«nv. ╚Öi reg.) a scorni, (reg.) a smoni, a z─âd─âr├«, (fig.) a asmu╚Ťi, a monta. (El ~ masele.) 9. a deranja, a incomoda, a ├«ncurca, a jena, a stingheri, a st├«njeni, a sup─âra, (livr.) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi, (pop.) a z─âticni, (Mold. ╚Öi Bucov.) a z─âh─âi, (├«nv.) a sminti. (Te rog s─â nu-l ~ de la lucru.) 10. a deranja, a perturba. (A ~ lini╚Ötea cuiva.)
TULBURAT adj. 1. emo╚Ťionat, impresionat, ├«nduio╚Öat, mi╚Öcat, (fig.) atins. (Om ~ de vestea aflat─â.) 2. z─âp─âcit. (R─âm─âsese ~ c├«nd a v─âzut-o.) 3. dezechilibrat, zdruncinat, (fig.) dezaxat, (livr. fig.) detracat. (Om ~.) 4.* (fig.) ├«ntunecat, r─ât─âcit. (Cu mintea ~.) 5. agitat, clocotitor, fr─âm├«ntat, frem─ât─âtor, ├«nvolburat, tumultuos, zbuciumat, (├«nv.) clocotos, (fig.) r─âzvr─âtit. (Ape ~; mare ~.)

Tulburat dex online | sinonim

Tulburat definitie

Intrare: tulburat
tulburat adjectiv
turburat
Intrare: tulbura
tulbura verb grupa I conjugarea I
turbura verb grupa I conjugarea I