tulburător definitie

14 definiții pentru tulburător

TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; spec. care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Var.: turburătór, -oáre adj.] – Tulbura + suf. -ător.
TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător.
TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Var.: turburătór, -oáre adj.] – Tulbura + suf. -ător.
TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător.
TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adj. (Și în forma turburător) Care tulbură, neliniștește, emoționează; p. ext. (despre arome, miresme) care amețește (v. îmbătător). Folclorul muzical, cu instrumente bizare și tulburătoare, stîrnește frenezia dansului. RALEA, O. 54. Trandafiri nu mai văzusem... nu ajunsese pînă la mine turburătorul lor parfum. GALACTION, O. I 57. Un biet vătav de curte... Povești turburătoare îți spune la ureche. MACEDONSKI, O. I 23. ♦ (Substantivat) Cel care tulbură liniștea publică. Turburătorii angajați de poliție fuseseră îndată reduși la tăcere. C. PETRESCU, Î. II 132. – Variantă: turburătór, -oáre adj.
TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător.
tulburătór adj. m., pl. tulburătóri; f. sg. și pl. tulburătoáre
tulburătór adj. m., pl. tulburătóri; f. sg. și pl. tulburătoáre
TULBURĂTÓR adj., s. 1. adj. v. înduioșător. 2. adj. amețitor, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 3. s., adj. agitator, ațâțător, instigator, provocator, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)
Tulburător ≠ liniștitor
TULBURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care tulbură; în stare să răscolească sufletul; răscolitor; duios. 2) (despre miresme, arome, parfumuri) Care te amețește; în stare să îmbete. /a tulbura + suf. ~tor
TULBURĂTÓR2 ~i m. Persoană care provoacă tulburări. ~ al ordinii publice. /a tulbura + suf. ~tor
turburător a. și m. care turbură.
TULBURĂTOR adj., s. 1. adj. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, vibrant, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O ~ poveste de dragoste.) 2. adj. amețitor, (fig.) îmbătător. (Miresme ~.) 3. s., adj. agitator, ațîțător, instigator, provocator, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

tulburător dex

Intrare: tulburător
tulburător adjectiv
turburător