Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru tulbur─âtor

TULBUR─éT├ôR, -O├üRE, tulbur─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbur─â; spec. care nelini╚Öte╚Öte, emo╚Ťioneaz─â, d─â prilej de medita╚Ťie. [Var.: turbur─ât├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Tulbura + suf. -─âtor.
TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător.
TULBUR─éT├ôR, -O├üRE, tulbur─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbur─â; (├«n special) care nelini╚Öte╚Öte, emo╚Ťioneaz─â, d─â prilej de medita╚Ťie. [Var.: turbur─ât├│r, -o├íre adj.] ÔÇô Tulbura + suf. -─âtor.
TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător.
TULBUR─éT├ôR, -O├üRE, tulbur─âtori, -oare, adj. (╚śi ├«n forma turbur─âtor) Care tulbur─â, nelini╚Öte╚Öte, emo╚Ťioneaz─â; p. ext. (despre arome, miresme) care ame╚Ťe╚Öte (v. ├«mb─ât─âtor). Folclorul muzical, cu instrumente bizare ╚Öi tulbur─âtoare, st├«rne╚Öte frenezia dansului. RALEA, O. 54. Trandafiri nu mai v─âzusem... nu ajunsese p├«n─â la mine turbur─âtorul lor parfum. GALACTION, O. I 57. Un biet v─âtav de curte... Pove╚Öti turbur─âtoare ├«╚Ťi spune la ureche. MACEDONSKI, O. I 23. ÔÖŽ (Substantivat) Cel care tulbur─â lini╚Ötea public─â. Turbur─âtorii angaja╚Ťi de poli╚Ťie fuseser─â ├«ndat─â redu╚Öi la t─âcere. C. PETRESCU, ├Ä. II 132. ÔÇô Variant─â: turbur─ât├│r, -o├íre adj.
TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător.
tulburătór adj. m., pl. tulburătóri; f. sg. și pl. tulburătoáre
tulburătór adj. m., pl. tulburătóri; f. sg. și pl. tulburătoáre
TULBUR─éT├ôR adj., s. 1. adj. v. ├«nduio╚Ö─âtor. 2. adj. ame╚Ťitor, (fig.) ├«mb─ât─âtor. (Miresme ~oare.) 3. s., adj. agitator, a╚Ť├ó╚Ť─âtor, instigator, provocator, (livr.) incitator, sedi╚Ťios, (├«nv. ╚Öi pop.) r─âzvr─âtitor, (├«nv.) r─âscolitor, r─âscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)
Tulbur─âtor Ôëá lini╚Ötitor
TULBUR─éT├ôR1 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) Care tulbur─â; ├«n stare s─â r─âscoleasc─â sufletul; r─âscolitor; duios. 2) (despre miresme, arome, parfumuri) Care te ame╚Ťe╚Öte; ├«n stare s─â ├«mbete. /a tulbura + suf. ~tor
TULBURĂTÓR2 ~i m. Persoană care provoacă tulburări. ~ al ordinii publice. /a tulbura + suf. ~tor
turburător a. și m. care turbură.
TULBUR─éTOR adj., s. 1. adj. duios, emo╚Ťionant, impresionant, ├«nduio╚Ö─âtor, mi╚Öc─âtor, patetic, r─âscolitor, vibrant, (rar) r─âv─â╚Öitor, (├«nv.) sim╚Ťitor. (O ~ poveste de dragoste.) 2. adj. ame╚Ťitor, (fig.) ├«mb─ât─âtor. (Miresme ~.) 3. s., adj. agitator, a╚Ť├«╚Ť─âtor, instigator, provocator, (livr.) incitator, sedi╚Ťios, (├«nv. ╚Öi pop.) r─âzvr─âtitor, (├«nv.) r─âscolitor, r─âscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)

Tulbur─âtor dex online | sinonim

Tulbur─âtor definitie

Intrare: tulbur─âtor
tulbur─âtor adjectiv
turbur─âtor