tul definitie

4 intrări

19 definiții pentru tul

TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.
TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.
TUL, tuluri, s. n. Țesătură (de mătase sau de bumbac) foarte fină și străvezie. Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. CĂLINESCU, E. O. I 46. – Pronunțat: tül.
ȚU interj. Strigăt (de obicei repetat) cu care se îndeamnă calul la drum. Foaie verde de sasău, Țu, țu, țu, murguțul meu! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. – Variantă: țul (BIBICESCU, P. P. 218) interj.
ȚUL interj. v. țu.
tul (fr.) [pron. tül] s. n., (sorturi) pl. túluri
tul s. n. [pron. fr. tül], pl. túluri
ȚU interj. v. di, hi.
TUL s.n. Țesătură de mătase sau de bumbac foarte subțire și ușoară. [Pron. tül. / < fr. tulle, cf. Tulle – oraș în Franța].
TUL [TÜL] s. n. țesătură de mătase sau de bumbac, subțire și ușoară. (< fr. tulle, germ. Tüll)
tul (-luri), s. n. – Țesătură foarte fină. Fr. tulle.
TUL ~uri n. 1) la sing. Țesătură fină, rară și transparentă, cu ochiuri rotunde sau poligonale, din care se confecționează perdele sau cu care se garnisesc unele articole vestimentare femeiești. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. tulle
tul n. țesătură în formă de rețea foarte subțire și ușoară: tuluri și dantele (= fr. tulle).
*tul și tĭul n., pl. urĭ (fr. tulle, după numele orașuluĭ Tulle [Francia], unde aŭ fost primele fabricĭ de tul). Un fel de pînză (de bumbac orĭ de lînă) foarte supțire și transparentă. V. fludă.
țu interj. v. DI. HI.
tul, -ă, tuli, -e, adj. – (reg.) Tont, prost, nătărău. (Maram.). – Cf. trul (< germ. Troll) (MDA).
tul, -ă, adj. – Mut; slab de minte, prostănac. – Cf. trul (< germ. Troll).
TUL cf. adj. tulă (mută, DLR). 1. Tula b. (Ștef); Tulești și Tulova ss. (Ștef; 17 A IV 233). 2. Tule, -a bb. (Dm); Tulea (Sur VIII; C Ștef; Moț). 3. Tulici zis și Tulescu (Ștef). 4. + -in: Tulin (Ac Bz 50). 5. + Stan; Tulistan, T., mold. (Sd V 251).
*ȚUL. 1. Țulea (16 B V 86). 2. + -uc: Țuluc act., cf. subst. țuluc (chică). 3 + -igă: Țuligă ard. act. 4. Cf. din altă temă, Țulupe (Mar).

tul dex

Intrare: tul
tul substantiv neutru
  • pronunție: fr. tül
Intrare: Țul
Țul
Intrare: Tul
Tul
Intrare: țu
țu
țul interjecție