TUFÓS, -OÁSĂ, tufoși, -oase, adj. Stufos. – Tufă + suf. -os. Cf. fr. touffu.

TUFÓS, -OÁSĂ, tufoși, -oase, adj. Stufos. – Tufă + suf. -os. Cf. fr. touffu.

TUFÓS, -OÁSĂ, tufoși, -oase, adj. (Despre arbori) Cu frunze și crengi dese; stufos. M-am încurcat într-un făgițel tufos. SADOVEANU, O. I 361. Un nuc bătrîn și tufos dă umbră păstorului. SLAVICI, N. I 39. În urmă-ne se clatină un zid de copaci tufoși. ALECSANDRI, O. P. 13. ◊ Fig. Cu toată sănătatea lui șubredă, a stat neadormit la această datorie a vieții, întreținînd în același timp și o tufoasă corespondență cu colaboratorii. SADOVEANU, E. 177. ♦ Cu păr mult, des, bogat. Cînele cel tărcat le veni întru întîmpinare, fluturînd din coada-i tufoasă. SADOVEANU, P. M. 19. Cu mustățile lui albe tunse scurt, cu tufoasele sprîncene ce adumbreau ochii buni. ANGHEL, PR. 44.

tufós adj. m., pl. tufóși; f. tufoásă, pl. tufoáse

tufós adj. m., pl. tufóși; f. sg. tufoásă, pl. tufoáse

TUFÓS adj. v. stufos.

tufos a. 1. acoperit cu tufe: munte tufos; 2. cu ramuri dese; 3. des și mare la păr: sprâncene tufoase CR.

tufós și stufós, -oásă adj. (d. tufă). Des, compus din multe crăngĭ și frunze, din mulțĭ copacĭ orĭ din mult păr: copac stufos, pădure stufoasă, barbă stufoasă.

TUFOS adj. stufos, (rar) frunzos. (Un stejar ~.)