Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru tufecciu

TUFECC├Ź s. m. v. tufecciu.
TUFECC├ŹU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domneasc─â, ├«n timpul domniilor fanariote. [Var.: tufecc├ş s. m.] ÔÇô Din tc. t├╝fek├ži.
TUFECC├Ź s. m. v. tufecciu.
TUFECC├ŹU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domneasc─â, ├«n timpul domniilor fanariote. [Var.: tufecc├ş s. m.] ÔÇô Din tc. t├╝fek├ži.
TUFECC├ŹBA╚śA, tufecciba╚Öale, s. f. (Turcism ├«nvechit) Comandant al g─ârzii domne╚Öti ├«n timpul domniilor fanariote. Aveam odaie ├«n curtea domneasc─â, al─âturi cu odaia lui tufecciba╚Öa. GHICA, S. 3. Pe feciorii de boier, c├«nd f─âceau vreo neor├«nduial─â sau vreo necuviin╚Ť─â, ├«i poftea la cafea, ├«n odaie la c─âm─âra╚Ö, la tufecciba╚Öa sau la ba╚Öciohodar ╚Öi acolo i se tr─âgea c├«teva nuiele la t─âlpi. id. S. A. 34.
TUFECC├ŹU, tufeccii, s. m. (Turcism ├«nvechit) 1. Mercenar pu╚Öca╚Ö ├«n garda domneasc─â a ╚Ť─ârilor rom├«ne╚Öti, ├«n epoca fanariot─â. Dinaintea unui r├«nd de od─âi numai cu un r├«nd, tufecciii, arn─âu╚Ťii ╚Öi sat├«ra╚Öii ├«╚Öi cur─â╚Ťau armele ╚Öuier├«nd printre din╚Ťi c├«te o arie albanez─â. FILIMON, C. 58. 2. Reparator sau fabricant de arme; armurier. Iar cumnatul cel hain, Tufecciul din M─âcin, Pe Ghemi╚Ö ├«l fereca. ALECSANDRI, P. P. 131.
tufecc├şu s. m., art. tufecc├şul; pl. tufecc├şi, art. tufecc├şii (-ci-ii)
tufecc├şu s. m., art. tufecc├şul; pl. tufecc├şi, art. tufecc├şii (sil. -ci-ii)
TUFECC├ŹU s. v. armurier.
tufecc├şu (-├şi), s. m. ÔÇô 1. Armurier. ÔÇô 2. Soldat mercenar ├«n subordinea Marelui Sp─âtar, se folosea ├«n trecut ├«n serviciul poli╚Ťiei de la periferie. ÔÇô Mr. tuficci. Tc. t├╝fec├ži (╚śeineanu, III, 123; Ronzevalle 66). Sec. XIX, ├«nv. ÔÇô Der. tufecci-ba╚Öa, s. m. (comandantul tufecciilor), tc. t├╝fec├ži-ba╚Öi.
TUFECC├ŹU ~i m. (├«n perioada domniilor fanariote) Lefegiu din garda domneasc─â. /<turc. t├╝fek├ži
tufecciu m. 1. od. numele lefegiilor gardei domne╚Öti (dup─â pu╚Öca ce purtau): Caragea pierduse doi c├órcserdari ╚Öi un tufecciu lovi╚Ťi de gloan╚Ťele Jianului GHICA; 2. armurier (de hangere, iatagane, mazdrace ╚Öi ╚Öu╚Öanele): tufecciul din M─âcin POP. [Turc. T├ťFEK─îI, pu╚Öca╚Ö, o╚Ötean (din T├ťFEK, pu╚Öc─â)].
tufecc├ş┼ş m. (turc. t├╝fenk├ži, armurier, pu╚Öca╚Ö, d. t├╝fenk, pop. t├╝fek, pu╚Öc─â). Vech─ş. Ral. Armurier. Pu╚Öca╚Ö (lefegi┼ş din garda domneasc─â). Tufecci-ba╚Ö├í m. (turc. t├╝fenk├ži-ba╚Öy), ╚Öefu g─ârzi─ş domne╚Öt─ş.
tufecciu s. v. ARMURIER.

Tufecciu dex online | sinonim

Tufecciu definitie

Intrare: tufecciu
tufecciu substantiv masculin
tufecci