tufecci definitie

14 definiții pentru tufecci

TUFECCÍ s. m. v. tufecciu.
TUFECCÍU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [Var.: tufeccí s. m.] – Din tc. tüfekçi.
TUFECCÍ s. m. v. tufecciu.
TUFECCÍU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [Var.: tufeccí s. m.] – Din tc. tüfekçi.
TUFECCÍBAȘA, tufeccibașale, s. f. (Turcism învechit) Comandant al gărzii domnești în timpul domniilor fanariote. Aveam odaie în curtea domnească, alături cu odaia lui tufeccibașa. GHICA, S. 3. Pe feciorii de boier, cînd făceau vreo neorînduială sau vreo necuviință, îi poftea la cafea, în odaie la cămăraș, la tufeccibașa sau la bașciohodar și acolo i se trăgea cîteva nuiele la tălpi. id. S. A. 34.
TUFECCÍU, tufeccii, s. m. (Turcism învechit) 1. Mercenar pușcaș în garda domnească a țărilor romînești, în epoca fanariotă. Dinaintea unui rînd de odăi numai cu un rînd, tufecciii, arnăuții și satîrașii își curățau armele șuierînd printre dinți cîte o arie albaneză. FILIMON, C. 58. 2. Reparator sau fabricant de arme; armurier. Iar cumnatul cel hain, Tufecciul din Măcin, Pe Ghemiș îl fereca. ALECSANDRI, P. P. 131.
tufeccíu s. m., art. tufeccíul; pl. tufeccíi, art. tufeccíii (-ci-ii)
tufeccíu s. m., art. tufeccíul; pl. tufeccíi, art. tufeccíii (sil. -ci-ii)
TUFECCÍU s. v. armurier.
tufeccíu (-íi), s. m.1. Armurier. – 2. Soldat mercenar în subordinea Marelui Spătar, se folosea în trecut în serviciul poliției de la periferie. – Mr. tuficci. Tc. tüfecçi (Șeineanu, III, 123; Ronzevalle 66). Sec. XIX, înv.Der. tufecci-bașa, s. m. (comandantul tufecciilor), tc. tüfecçi-bași.
TUFECCÍU ~i m. (în perioada domniilor fanariote) Lefegiu din garda domnească. /<turc. tüfekçi
tufecciu m. 1. od. numele lefegiilor gardei domnești (după pușca ce purtau): Caragea pierduse doi cârcserdari și un tufecciu loviți de gloanțele Jianului GHICA; 2. armurier (de hangere, iatagane, mazdrace și șușanele): tufecciul din Măcin POP. [Turc. TÜFEKČI, pușcaș, oștean (din TÜFEK, pușcă)].
tufeccíŭ m. (turc. tüfenkçi, armurier, pușcaș, d. tüfenk, pop. tüfek, pușcă). Vechĭ. Ral. Armurier. Pușcaș (lefegiŭ din garda domnească). Tufecci-bașá m. (turc. tüfenkçi-bașy), șefu gărziĭ domneștĭ.
tufecciu s. v. ARMURIER.

tufecci dex

Intrare: tufecciu
tufecciu substantiv masculin
tufecci