tufar definitie

10 definiții pentru tufar

TUFÁR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese crescute de la rădăcină, ca o tufa; tufan (2). – Tufă + suf. -ar.
TUFÁR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese crescute de la rădăcină, ca o tufă; tufan (2). – Tufă + suf. -ar.
TUFÁR, tufari, s. m. Arbore cu ramuri dese, crescute de la rădăcină, avînd aspectul unei tufe. Călăreții se vedeau sărind de prin tufari. GALACTION, O. I 50. O dureau șalele... plecîndu-se atîta pe la rădăcinile celor tufari, după mlădițe fragede. CREANGĂ, P. 316. Trei iepuri sprinteni, vînați de doi ogari, Tăiatu-mi-au cărarea ieșind de prin tufari. ALECSANDRI, T. II 297. – Pl. și: (n.) tufare (CONTEMPORANUL, III 782).
tufár s. m., pl. tufári
tufár s. m., pl. tufári
TUFÁR s. (reg.) tufan. (~ul este nume generic pentru arborii stufoși.)
TUFÁR ~i m. Orice arbore de talie mică cu ramuri dese, care cresc de la baza tulpinii. /tufă + suf. ~ar
tufar m. arbust: păduri de tufari AL. [V. tufă].
tufár m. (d. tufă). Copăcel în creștere: pădurĭ de tufarĭ. Tufiș întins: scoborîrăm pin tufar și ajunserăm în vale, în poala păduriĭ (NPl. Ceaur, 68). – În nord și stuhar.
TUFAR s. (reg.) tufan. (~ este nume generic pentru arborii stufoși.)

tufar dex

Intrare: tufar
tufar substantiv masculin