tubular definitie

12 definiții pentru tubular

TUBULÁR, -Ă, tubulari, -e, adj. Care este în formă de tub. ♦ Care este prevăzut cu tuburi. – Din fr. tubulaire.
TUBULÁR, -Ă, tubulari, -e, adj. Care este în formă de tub. ♦ Care este prevăzut cu tuburi. – Din fr. tubulaire.
TUBULÁR, -Ă, tubulari, -e, adj. Care este în formă de tub. Piese tubulare.
tubulár adj. m., pl. tubulári; f. tubuláră, pl. tubuláre
tubulár adj. m., pl. tubulári; f. sg. tubuláră, pl. tubuláre
TUBULÁR adj. (rar) tubiform, tubulos. (De formă ~.)
TUBULÁR, -Ă adj. În formă de tub; prevăzut cu tuburi; tubiform, tubulos. [Cf. fr. tubulaire].
TUBULÁR, -Ă adj. în formă de tub; prevăzut cu tuburi; tubiform. (< fr. tubulaire)
TUBULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are forma unui tub; în formă de tub. 2) Care este prevăzut cu tuburi. /<fr. tubulaire
*tubulár, -ă adj. (d. lat. túbulus, dim d. tubus, tub; fr. tubulaire). De forma unuĭ tub: cazan, pod tubular.
TUBULAR adj. (rar) tubiform, tubulos. (De formă ~.)
clopote (~ tubulare) (it. campagne [tubolari]; engl. [tubular] chimes, [tubular] bells; fr. cloches [à tubes]; germ. Röhrengloken). Ca instrument muzical, c. au fost utilizate prima oară în muzica de operă*, în sec. 19, la Opera Mare din Paris, apoi la Opera din Dresda. Au fost introduse apoi și în muzica simf. de către compozitorii romantici. Pentru orch. simf. forma c. s-a modificat, construindu-se tuburi de oțel, fixate, în ordine cromatică*, pe o ramă* de metal. Sunetele se obțin prin lovirea părții superioare a tuburilor, cu un ciocan. Se folosesc trei feluri de ciocane: din lemn, pentru sunete dure; învelite cu piele, pentru sunete mai puțin dure; din cauciuc, pentru sunete catifelate.

tubular dex

Intrare: tubular
tubular adjectiv