Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru tubiform

TUBIFÓRM, -Ă, tubiformi, -e, adj. Care are forma unui tub. – Din fr. tubiforme.
TUBIFÓRM, -Ă, tubiformi, -e, adj. Care are forma unui tub. – Din fr. tubiforme.
tubifórm adj. m., pl. tubifórmi; f. tubifórmă, pl. tubifórme
tubifórm adj. m., pl. tubifórmi; f. sg. tubifórmă, pl. tubifórme
TUBIFÓRM adj. v. tubular.
TUBIFÓRM, -Ă adj. În formă de tub; tubular. [< fr. tubiforme].
TUBIFÓRM, -Ă adj. tubular; tubuliform. (< fr. tubiforme)
TUBIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care are forma unui tub; în formă de tub. /<fr. tubiforme
tubiform adj. v. TUBULAR.
TUBI- „tub, tubular”. ◊ L. tubus „conduct, tub” > fr. tubi-, engl. id. > rom. tubi-. □ ~col (v. -col1), adj., (despre viermi, păianjeni) care locuiește într-un tub; ~flore (v. -flor), s. f. pl., ordin de plante dicotiledonate și erbacee, cu flori tubulare; sin. tubuliflore; ~form (v. -form), adj., în formă de tub; sin. tubuliform; ~pore (v. -por), s. n. pl., gen de coralieri care prezintă un polipier calcaros, format din tuburi juxtapuse.

tubiform definitie

tubiform dex

Intrare: tubiform
tubiform adjectiv