tuberculoză definitie

12 definiții pentru tuberculoză

TUBERCULÓZĂ, tuberculoze, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă produsă de localizarea bacilului Koch la plămâni, la intestine, la oase etc. care poate provoca distrugerea țesutului, supurații etc.; boală seacă. – Din fr. tuberculose.
TUBERCULÓZĂ, tuberculoze, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă produsă de localizarea bacilului Koch la plămâni, la intestine, la oase etc. care poate provoca distrugerea țesutului, supurații etc.; boală seacă. – Din fr. tuberculose.
TUBERCULÓZĂ s. f. Boală infecțioasă și contagioasă provocată de localizarea bacilului Koch la plămîni, intestine, oase etc.; ftizie; (popular) oftică, boală de piept. Henrieta, care și ea are hemoptizii și moare de o boală de piept, pretinde că tuberculoza e o boală ereditară în familie. CĂLINESCU, E. 33.
tuberculóză s. f., g.-d. art. tuberculózei; pl. tuberculóze; abr. TBC [cit. tebecé]
tuberculóză s. f., g.-d. art. tuberculózei; pl. tuberculóze
TUBERCULÓZĂ s. (MED.) 1. ftizie, tebece, (livr.) baciloză, (rar) pulmonie, (pop.) atac, oftică, (reg.) socote (pl.), boală-câinească, boală-seacă. 2. tuberculoză pulmonară = piept, plămâni (pl.). (Suferă de ~.) 3. tuberculoză miliară v. granulie.
TUBERCULÓZĂ s.f. Boală infecțioasă și contagioasă cauzată de bacilul Koch; ftizie; (pop.) oftică. [< fr. tuberculose].
TUBERCULÓZĂ s. f. boală infectocontagioasă cronică, produsă de bacilul Koch, manifestată prin leziuni localizate în plămâni și în alte organe, în (bronho)pneumonie, cu distrugeri extinse ale plămânului etc.; ftizie. (< fr. tuberculose, germ. Tuberkulose)
TUBERCULÓZĂ ~e f. Boală contagioasă provocată de bacilul Koch, localizată, în special, la plămâni, rinichi, intestine, articulații. ~ osoasă.~ pulmonară tuberculoză a plămânilor; ftizie; oftică. [G.-D. tuberculozei] /<fr. tuberculose
tuberculoză f. 1. dispozițiune pentru formațiunea tuberculelor; 2. boală de plămâni, de piept, ftizie: tuberculoza e mai ales ereditară.
*tuberculóză f., pl. e (d. tubercul). Med. Ftizie, atac, o boală molipsitoare ucigătoare produsă de un bacil specific care atacă maĭ ales plămîniĭ oamenilor slabĭ și răŭ nutrițĭ. (Se vindecă pin mîncare bună și multă și aer curat).
TUBERCULO s. (MED.) 1. ftizie, tebece, (livr.) baciloză, (rar) pulmonie, (pop.) atac, oftică, (reg.) socote (pl.), boală-cîinească, boală-seacă. 2. tuberculoză pulmonară = piept, plămîni (pl.). (Suferă de ~.) 3. tuberculoză miliară = granulie.

tuberculoză dex

Intrare: tuberculoză
tuberculoză substantiv feminin