TUBERCULÓS, -OÁSĂ, tuberculoși, -oase, adj., s. m. și f. Bolnav de tuberculoză. – Din fr. tuberculeux.

TUBERCULÓS, -OÁSĂ, tuberculoși, -oase, adj., s. m. și f. Bolnav de tuberculoză. – Din fr. tuberculeux.

TUBERCULÓS, -OÁSĂ, tuberculoși, -oase, adj. La care se manifestă fenomenele caracteristice tuberculozei, bolnav de tuberculoză; ftizic, ofticos. După vreo doisprezece ani de chin și așteptare a murit el, de o boală de inimă, nu nevasta tuberculoasă. PAS, Z. I 88. ◊ (Substantivat) 50-80% din alcoolici devin tuberculoși. MARINESCU, P. A. 124.

tuberculós adj. m., s. m., pl. tuberculóși; adj. f., s. f. tubeculoásă, pl. tuberculoáse

tuberculós adj. m., s. m., pl. tuberculóși; f. sg. tuberculoásă, pl. tuberculoáse

TUBERCULÓS adj., s. (MED.) ftizic, tebecist, (rar) pulmonic, (pop.) atacat, ofticat, ofticos.

TUBERCULÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Bolnav) de tuberculoză; ofticos, ftizic. [< fr. tuberculeux].

TUBERCULÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. 1. (bolnav) de tuberculoză; ftizic. 2. (despre plante) cu numeroși tuberculi. (< fr. tuberculeux)

TUBERCULÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care suferă de tuberculoză; bolnav de tuberculoză. 2) Care ține de tuberculoză; propriu tuberculozei. /<fr. tuberculeux

tuberculos a. 1. care e de natura tuberculelor; 2. ce conține tubercule. ║ m. ftizie.

*tuberculós, -oásă adj. (d. tubércul; fr. -leux). Bot. Care are tubercule: rădăcină tuberculoasă (ca a cartofuluĭ). Med. Care are tubercule morbide: plămînĭ tuberculoșĭ. S. m. și f. Ftizie, ofticos, atacat.

TUBERCULOS adj., s. (MED.) ftizic, tebecist, (rar) pulmonic, (pop.) atacat, ofticat, ofticos.