Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru tuberculos

TUBERCULÓS, -OÁSĂ, tuberculoși, -oase, adj., s. m. și f. Bolnav de tuberculoză. – Din fr. tuberculeux.
TUBERCULÓS, -OÁSĂ, tuberculoși, -oase, adj., s. m. și f. Bolnav de tuberculoză. – Din fr. tuberculeux.
TUBERCULÓS, -OÁSĂ, tuberculoși, -oase, adj. La care se manifestă fenomenele caracteristice tuberculozei, bolnav de tuberculoză; ftizic, ofticos. După vreo doisprezece ani de chin și așteptare a murit el, de o boală de inimă, nu nevasta tuberculoasă. PAS, Z. I 88. ◊ (Substantivat) 50-80% din alcoolici devin tuberculoși. MARINESCU, P. A. 124.
tuberculós adj. m., s. m., pl. tuberculóși; adj. f., s. f. tubeculoásă, pl. tuberculoáse
tuberculós adj. m., s. m., pl. tuberculóși; f. sg. tuberculoásă, pl. tuberculoáse
TUBERCULÓS adj., s. (MED.) ftizic, tebecist, (rar) pulmonic, (pop.) atacat, ofticat, ofticos.
TUBERCULÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Bolnav) de tuberculoză; ofticos, ftizic. [< fr. tuberculeux].
TUBERCULÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. 1. (bolnav) de tuberculoză; ftizic. 2. (despre plante) cu numeroși tuberculi. (< fr. tuberculeux)
TUBERCULÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care suferă de tuberculoză; bolnav de tuberculoză. 2) Care ține de tuberculoză; propriu tuberculozei. /<fr. tuberculeux
tuberculos a. 1. care e de natura tuberculelor; 2. ce conține tubercule. ║ m. ftizie.
*tuberculós, -oásă adj. (d. tubércul; fr. -leux). Bot. Care are tubercule: rădăcină tuberculoasă (ca a cartofuluĭ). Med. Care are tubercule morbide: plămînĭ tuberculoșĭ. S. m. și f. Ftizie, ofticos, atacat.
TUBERCULOS adj., s. (MED.) ftizic, tebecist, (rar) pulmonic, (pop.) atacat, ofticat, ofticos.

tuberculos definitie

tuberculos dex

Intrare: tuberculos (adj.)
tuberculos adjectiv
Intrare: tuberculos (s.m.)
tuberculos substantiv masculin