TUBÁ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.

TUBÁRE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. – Din tub.

TUBÁ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.

TUBÁRE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. – Din tub.

TUBÁRE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia.

tubáre s. f., g.-d. art. tubắrii; pl. tubắri

tubá vb., ind. prez. 1 sg. tubéz, 3 sg. și pl. tubeáză

tubáre s. f., g.-d. art. tubării; pl. tubări

TUBÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la trompele lui Eustache. [Cf. fr. tubaire].

TUBÁRE s.f. Operația de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. [< tub].

TUBÁ vb. tr. (tehn.) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel. (< fr. tuber)

TUBÁR, -Ă adj. 1. referitor la trompele lui Eustache. 2. (despre un suflu, în auscultație, în unele boli de plămâni) care pare a ieși dintr-un tub rigid. (< fr. tubaire)

TUBÁRE s. f. acțiunea de a tuba. ◊ introducere a unei coloane de tuburi metalice în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. (< tuba)

A TUBÁ ~éz tranz. (găuri de sondă) A consolida prin introducerea unei coloane de tuburi metalice (montate unul în continuarea altuia). /<fr., it., lat. tuba

tubá vb. I (tehn.) A pune tuburi de oțel ◊ „Se merge deasupra zăcământului [...] se sapă puțul, se tubează cu oțel, după care se dă în exploatare [...]” R.l. 29 I 85 p. 5 (din fr. tuber; DEX-S)

tuba (cuv. lat. „trompetă”) v. repercussa; psalmodie.