Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru tușitură
TUȘITÚRĂ, tușituri, s. f. (Rar) Tușit. – Tuși + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TUȘITÚRĂ, tușituri, s. f. (Rar) Tușit. – Tuși + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TUȘITÚRĂ, tușituri, s. f. Faptul de a tuși; tuse, acces de tuse. Din cînd în cînd niște tușituri înăbușite se auzeau venind din o odaie lăturalnică. La TDRG.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tușitúră (rar) s. f., g.-d. art. tușitúrii; pl. tușitúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tușitúră s. f., g.-d. art. tușitúrii; pl. tușitúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TUȘITÚRĂ s. v. tușit.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
tușitúră f., pl. ĭ. Zgomotu tuseĭ: s’a auzit o tușitură.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
tușitură s. v. TUȘIT.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
tușitură definitie
tușitură dex
Intrare: tușitură
tușitură
substantiv feminin