tușinat definitie

17 definiții pentru tușinat

TUȘINÁ, tușinez, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva. 3. A tăia ațele, destrămăturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri. 4. A tunde iarba; a aranja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști. – Lat. *tonsionare (< tonsio).
TUȘINÁT1, tușinaturi, s. n. (Pop.) Faptul de a tușina. – V. tușina.
TUȘINÁT2, -Ă, tușinați, -te, adj. (Pop.) 1. (Despre oi) Tuns pe sub pântece și între picioarele dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt. 3. (Despre iarbă, copaci) Tuns scurt sau la același nivel. – V. tușina.
TUȘINÁ, tușinez, vb. I. 1. Tranz. (Reg.) A tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor. 2. A tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva. 3. A tăia ațele, destrămaturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri. 4. A tunde iarba; a aranja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști. – Lat. *tonsionare (< tonsio).
TUȘINÁT1, tușinaturi, s. n. (Reg.) Faptul de a tușina. – V. tușina.
TUȘINÁT2, -Ă, tușinați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre oi) Tuns pe sub pântece și între picioarele dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt. 3. (Despre iarbă, copaci) Tuns scurt sau la același nivel. – V. tușina.
TUȘINÁ, tușinez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la oi) A tunde, tăind lîna numai sub pîntece, la coadă și pe picioarele de dinapoi (pentru a ușura mulsul și suptul mieilor); a suvintra. 2. A reteza părul, barba sau mustața cuiva. Pe cît era de mic și de tupilat, pe atît mai tare i se zbîrlise ariciul bărbii pe care i-l tușina baba Cireașa în fiecare săptămînă. SADOVEANU, N. P. 7. Purtau și puțină barbă, pe care o tușinau din scurt cu foarfecele oilor. id. O. L. 160. 3. A tăia ațele sau destrămăturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, unei împletituri. (Refl. pas.) În urmă se tușinează rogojina, adică i se rătează capetele firelor de papură, spre a se îndrepta. PAMFILE, I. C. 245. 4. A tunde iarba; a reteza (pentru a îndrepta) ramurile unui copac.
TUȘINÁT1, tușinaturi, s. n. Faptul de a tușina.
TUȘINÁT2, -Ă, tușinați, -te, adj. 1. (Despre oi) Tuns sub pîntece, la coadă și pe picioarele de dinapoi. 2. (Despre păr, barbă, mustăți) Tuns scurt; retezat. Pletele, tușinate pe frunte și la ceafă, îi erau unse cu unt. SADOVEANU, O. L. 38. Moșneagul tăcea, cu ochii lui pătrunzători și cu barba-i tușinată. id. O. VII 102. Își pipăia în neștire mustața neagră, tușinată. CAMIL PETRESCU, O. II 20. 3. (Despre copaci) Cu ramurile retezate, scurtate, îndreptate. Frunză verde, foaie lată, Fie-te focul de fată, Rămăse și nemăritată, Ca salca netușinată. HODOȘ, P. P. 189.
tușiná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tușineáză
tușinát (reg.) s. n., pl. tușináturi
tușiná vb., ind. prez. 1 sg. tușinéz, 3 sg. și pl. tușineáză
tușinát s. n., pl. tușináturi
tușinát adj. m., pl. tușináți; f. sg. tușinátă, pl. tușináte
tușiná (-néz, -át), vb.1. A tunde. – 2. A tunde oile. Lat. tonsĭōnem „tunsoare”, prin intermediul vb. *tonsĭonāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; cf. Koerting 9590; Candrea), sau al unui urmaș rom. tușină „tunsoare, lamă tunsă”, cuvînt puțin atestat de Pușcariu 1783; Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 328; Lacea, Dacor., II, 626; REW 8783), cf. sard. tosone, fr. toison. – Der. tușinat, adj. (tuns; tăiat); tușinătură, s. f. (canură, partea mai scurtă a lînii).
A TUȘINÁ ~éz tranz. pop. 1) (oile) A tunde pe sub pântece și între picioarele de dinapoi (pentru a putea mulge mai ușor și a înlesni meilor suptul). 2) (părul, barba, mustățile, iarba etc.) A tăia uniform scurtând și dând un aspect îngrijit. /<lat. tonsionare
tușinéz și tușunéz v. tr. (lat. *tonsionare, d. tonsio, tundere, tunsoare. Cp. cu cășunez, înverșunez). Tund puțin: Barba șĭ-o tușina. De ras, n’avea ce rade (Sadov. V.R. 1807, 9, 308). Taĭ firele maĭ lungĭ la o haĭnă zdrențuită. Pasc vîrfurile, mezdresc. – În Munt. toșenesc.

tușinat dex

Intrare: tușinat (adj.)
tușinat adj. adjectiv
Intrare: tușina
tușina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tușinat (fapt; -uri)
tușinat fapt; -uri substantiv neutru