tușare definitie

2 intrări

11 definiții pentru tușare

TUȘÁ, tușez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A emoționa. 2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din fr. toucher.
TUȘÁRE, tușări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tușa. – V. tușa.
TUȘÁ, tușez, vb. I. Tranz. 1. (Franțuzism) A emoționa. 2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din fr. toucher.
TUȘÁRE, tușări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a tușa. – V. tușa.
tușá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 tușeáză, 1 pl. tușắm; ger. tușấnd
tușáre (livr.) s. f., g.-d. art. tușắrii; pl. tușắri
tușá vb., ind. prez. 1 sg. tușéz, 3 sg. și pl. tușeáză, 1 pl. tușăm; ger. tușând
tușáre s. f., g.-d. art. tușării; pl. tușări
TUȘÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A impresiona, a mișca; a interesa. 2. A controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. [P.i., 3,6 -șează. / < fr. toucher].
TUȘÁRE s.f. Acțiunea de a tușa și rezultatul ei. [< tușa].
TUȘÁ vb. tr. 1. a emoționa, a impresiona, a mișca; a interesa. 2. a controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. 3. a atinge. (< fr. toucher)

tușare dex

Intrare: tușa
tușa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tușare
tușare substantiv feminin