trăzvésc, V. trezesc.

trezésc și (vechĭ) trezvésc v. tr. (vsl. trĭezviti sen, a nu fi beat). Deștept din beție saŭ din somn: apa rece, huĭetu l-a trezit. V. refl. Mă deștept: bețivu, copilu s’a trezit. Fig. Mă gîndesc, înțeleg în fine: prea tîrziŭ te-aĭ trezit să cumperĭ. Mă răsuflu, mă oțetesc, mă stric: vinu s’a trezit. A te trezi cu, a te pomeni cu, a vedea deodată lîngă tine: cînd întorseĭ capu, mă treziĭ cu hoțu’n casă. Te trezeștĭ că, se poate întîmpla pin surprindere să: te trezeștĭ c’a fugit cu baniĭ! – În Tel. trăzvesc.