truver definitie

9 definiții pentru truver

TRUVÉR, truveri, s. m. Poet-cântăreț francez din Evul Mediu, în nordul Franței. – Din fr. trouvère.
TRUVÉR, truveri, s. m. Poet-cântăreț francez din evul mediu, în nordul Franței. – Din fr. trouvère.
TRUVÉR, truveri, s. m. Nume dat în evul mediu poeților francezi care compuneau și cîntau versuri în limba franceză din nordul Franței. V. bard, trubadur, cîntăreț. Truverii și trubadurii au deșteptat sentimentele cavalerești. BOLLIAC, O. 35.
truvér s. m., pl. truvéri
truvér s. m., pl. truvéri
TRUVÉR s.m. (Lit.) Nume dat în evul mediu poeților care scriau și cântau, în limba franceză din nordul Franței, poezii epice, istorioare etc. [< fr. trouvère, cf. v.fr. trovere – cel care găsește].
TRUVÉR s. m. nume dat poeților-cântăreți medievali din nordul Franței, care cultivau o poezie erotică rafinată și o artă savantă a compoziției muzicale. (< fr. trouvère)
*truvér m. (fr. trouvère vfr. trouvere, ac. trouveor, [d. trouver, a găsi], care corespunde cu pv. trobador. V. trubadur). Poet francez medieval (în limba Parisuluĭ).
truver (fr. trouvère, langue d’oïl; trouver < trover „a găsi”), reprezentanții nord-francezi ai artei muzical-poetice a Evului Mediu. Au apărut o jumătate de secol după trubaduri*, al căror exemplu l-au urmat în genere până către 1200. Apoi influența mediului orășenesc începe să-și spună cuvântul (N era mai dezvoltat economic și politic decât S), arta t. diferențiindu-se stilistic de cea a trubadurilor. După modelul cântecelor și dansurilor* pop., melodica tinde spre simplificarea conturului. Frazele* sunt mai scurte, simetriile mai evidente, reluarea motivelor se face oarecum metodic, caracterul de improvizație* dispare aproape complet. Se pune mai mult accent pe cântecele dialogate în care se întrevăd germenii viitoarei comedii muzicale. În general muzica t. din această perioadă este plină de grație și prospețime.

truver dex

Intrare: truver
truver substantiv masculin