trust definitie

9 definiții pentru trust

TRUST, trusturi, s. n. Formă de fuziune a intereselor unei companii prin integrarea orizontală sau verticală a producției, prin împărțirea pieței, prin practicarea unor discriminări comerciale față de parteneri etc. – Din fr. trust, (2) după rus. trest.
TRÚST, trusturi, s. n. Monopol în cadrul căruia proprietatea asupra unor întreprinderi este unificată, proprietarii lor devenind acționari, iar producția și finanțele întreprinderilor respective fiind reglementate de un consiliu de administrație. – Din fr. trust, (2) după rus. trest.
TRUST, trusturi, s. n. 1. (În economia capitalistă) Monopol în cadrul căruia proprietatea asupra unor întreprinderi este unificată, proprietarii acestora devenind acționari, producția și finanțele întreprinderilor fiind reglementate de un consiliu de administrație. V. cartel, sindicat, concern. A citit în ziar: «La conferința petrolului, lupta petrolului se dă între Royal Dutch și Standard Oil». Îndată închipuirea a prelungit războirea dintre cele două trusturi pînă în cotloanele cele mai îndepărtate ale continentelor. C. PETRESCU, A. 276. 2. (În economia socialistă) Grupare de întreprinderi de producție sau de desfacere a cărei proprietate o deține statul și care este organizată pentru producerea în comun a bunurilor unei ramuri de producție. Trustul alimentației publice.
trust s. n., pl. trústuri
trust s. n., pl. trústuri
TRUST s.n. 1. (În economia capitalistă) Formă de monopol în care întreprinderile care s-au contopit își pierd independența comercială, de producție și juridică, fiind subordonate unei administrații unice. 2. (În economia socialistă) Formă de organizare a întreprinderilor în care se unesc unitățile unei anumite ramuri sau din ramuri diferite, de obicei separate teritorial (uzine, unități comerciale etc.). [< engl., fr. trust, cf. rus. trest].
TRUST s. n. întreprindere economică sau financiară importantă care reunește mai multe societăți (industriale, comerciale etc.) sub o conducere unică, cu scopul de a asigura monopolul asupra unui produs sau a unui sector. (< fr., engl. trust)
TRUST ~uri n. Unitate formată din mai multe întreprinderi din aceeași ramură (de producție, de transport, de construcții etc.), dispersate teritorial. ~ de construcții. /<fr., engl. trust
*trust n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] trust). Sindicat (cartel) de speculanțĭ făcut p. a acapara mărfurile orĭ valorile și a le vinde maĭ scump.

trust dex

Intrare: trust
trust substantiv neutru