trupiță definitie

9 definiții pentru trupiță

TRUPÍȚĂ, trupițe, s. f. Parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar și plaz și fixată de cadrul plugului prin intermediul bârsei. – Cf. sb. trupica.
TRÚPIȚĂ, trupițe, s. f. Parte a plugului alcătuită din cormană, brăzdar și plaz și fixată de cadrul plugului prin intermediul bârsei. – Cf. scr. trupica.
TRÚPIȚĂ, trupițe, s. f. Parte a plugului legată de grindei, alcătuită din cormană, brăzdar și plaz. O nevastă frumușea Și eu cu ochii după ea, Mi se frînse trupița, Trupița și fierul lat. ȘEZ. XXI 4.
trúpiță s. f., g.-d. art. trúpiței; pl. trúpițe
trupíță s. f., g.-d. art. trupíței; pl. trupíțe
trupíță (-țe), s. f. – Partea centrală a plugului, conținînd plazul și cormana. Sb. trupica (Tiktin; Candrea) sau dim. de la trup, format în interiorul rom. (Scriban).
TRÚPIȚĂ ~e f. Parte a plugului formată din cormană, brăzdar și plaz, fixată de cadrul lui cu ajutorul bârsei. /<sb. trupica
trupiță f. cormana plugului împreună cu bârsa și plazul.
trúpiță f., pl. e (d. trup?) Mijlocu pluguluĭ (cormana, plazu și bîrsa).

trupiță dex

Intrare: trupiță
trupiță