TRÚPEȘ, -Ă, trupeși, -e, adj. Voinic, zdravăn; bine făcut. Principi pe cai trupeși și albi ca nea de faur. COȘBUC, P. II 198. O vedea așa înaltă, trupeșă, frumoasă și deșteaptă. SLAVICI, O. II 48. Un bătrîn de o talie naltă și trupeșă sta îngenuncheat. ODOBESCU, S. I 440. ♦ (Cu nuanță peiorativă) Gras. Nu simte că, așa destul de trupeșă cum a devenit, nu mai prind anumite grații. CAMIL PETRESCU, U. N. 427.