trupă definitie

18 definiții pentru trupă

TRÚPĂ, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste. 2. Colectiv permanent de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe.
TRÚPĂ, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste. 2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe.
TRÚPĂ, trupe, s. f. 1. Unitate de militari în termen. O dată cu muzica... a pornit și trupa. SAHIA, N. 119. Nimeni n-are voie să iasă din sat fără voia ofițerului care rămîne aici cu trupa. REBREANU, R. II 241. ♦ (Numai la pl.) Unitate militară, forțe armate ale unei țări; armată, oaste. Încă de cu noapte trupele veniseră... și se așezaseră în ordinea în care aveau să defileze peste cîteva ore. STANCU, U.R.S.S. 49. Trupele au fost puse subt conducerea colonelului. SADOVEANU, N. F. 121. 2. Colectiv de actori al unui teatru (al unui circ etc.); grup de actori care joacă aceeași piesă. Seara, la teatru, am asistat la un spectacol. Se juca o operetă de către o trupă în turneu. STANCU, U.R.S.S. 198. Și-a alcătuit o trupă de amatori și a început să joace. SADOVEANU, E. 68. Juca cu trupa lui proprie în provincie o melodramă. CARAGIALE, O. III 14. Am plecat din București ca să-mi completez trupa în provinție. ALECSANDRI, T. I 283. ♦ (Glumeț) Grup. Mîine dimineață ieșim toată trupa la plimbare. C. PETRESCU, C. V. 12. Intrai în sala unde se joacă cărți, tîrînd după mine trupa zgomotoasă. BOLINTINEANU, O. 393.
trúpă s. f., g.-d. art. trúpei; pl. trúpe
trúpă s. f., g.-d. art. trúpei; pl. trúpe
TRÚPĂ s. 1. (la pl.) v. armată. 2. v. ansamblu.
TRÚPĂ s. v. taraf.
TRÚPĂ s.f. 1. Ceată (de militari); (la pl.) forțele armate ale unei țări, armată. 2. Grup de actori care joacă împreună o piesă sau sunt angajați ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. [< fr. troupe].
TRÚPĂ s. f. 1. totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ◊ (pl.) armată. 2. colectiv de actori permanent; ansamblu. (< fr. troupe)
trúpă (-pe), s. f. – Grup, colectivitate. Fr. troupe. – Der. trupete, s. m. (soldat simplu); trupier, adj. (se zice despre ofițerii care și-au făcut cariera instruind soldații), din fr. troupier.
TRÚPĂ ~e f. 1) Grup regulat și organizat de soldați dintr-o unitate militară. 2) Totalitate de soldați care formează o subdiviziune militară. 3) la pl. Totalitate de forțe militare. 4) Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ. /<fr. troupe
trupă f. 1. reunire de oameni cu aceeaș ocupațiune; 2. număr de actori asociați spre a juca comedia; 3. corp de soldați; 4. pl. corp de oșteni ce compun o armată (= fr. troupe).
*trúpă f., pl. e (fr. troupe). Ceată, mulțime: o trupă de oamenĭ. Bandă, taraf, companie: o trupă de actorĭ. Ceată de soldațĭ supt comandă: un ofițer cu trupa luĭ. Copil de trupă, copil de la 13-14 anĭ în sus ținut în cazarmă p. a învăța muzica militară. Pl. Armată: trupele dușmanuluĭ fugeaŭ în dezordine.
tru s. v. TARAF.
TRU s. 1. (MIL.; la pl.) armată, oaste, oștire, putere, (înv. și reg.) armadă, șirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostășime, oștime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Orașul a fost cucerit de ~ele dușmane.) 2. ansamblu, colectiv, formație. (~ artistică.)
DEPLASAREA TRUPELOR PRIN TRANSPORT AERIAN acțiunea trupelor de dislocare într-un alt raion, de executare a unei manevre sau de intrare într-un dispozitiv de luptă executată pe calea aerului în scopul păstrării capacității complete de luptă în vederea împlinirii unei misiuni. Acest procedeu este stabilit de un eșalon superior în raport de situația tactic-operativă, misiune și condiții specifice legate de menajarea resurselor mașinilor de luptă, mijloace de transport, starea vremii etc.
TRUPE DE DESANT AERIAN AEROPURTATE AEROMOBILE totalitatea militarilor instruiți și înzestrați cu mijloacele de luptă necesare, pentru a fi debarcați sau parașutați din avioane, elicoptere sau planoare și pentru a duce acțiuni în adâncimea dispozitivului inamic.
trupă de operă v. ansamblu (I, 1).

trupă dex

Intrare: trupă
trupă substantiv feminin