Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru trup

TRUP, trupuri, s. n. 1. Corp (al unei fiin╚Ťe). ÔŚŐ Loc. adv. (Cu) trup ╚Öi suflet = cu totul, ├«n ├«ntregime, f─âr─â rezerv─â. ÔŚŐ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) n─âscut din...; b) (a face) parte integrant─â din ceva. A fi trup ╚Öi suflet cu cineva = a se identifica cu aspira╚Ťiile cuiva; a fi foarte str├óns legat de cineva. ÔÖŽ Corpul f─âr─â cap (╚Öi f─âr─â membre) al unei fiin╚Ťe; trunchi (2). ÔÖŽ Cadavru. 2. Parte principal─â a unui obiect, a unei construc╚Ťii etc.; p. gener. obiectul ├«nsu╚Öi. 3. (├Änv.) ├Äntindere mare de p─âm├ónt care alc─âtuie╚Öte un singur lot. Trup de mo╚Öie. 4. (├Änv.) Mare unitate militar─â. ÔÇô Din sl. trup┼ş.
TRUP, trupuri, s. n. 1. (Pop.) Corp (al unei fiin╚Ťe). ÔŚŐ Loc. adv. (Cu) trup ╚Öi suflet = cu totul, ├«n ├«ntregime, f─âr─â rezerve. ÔŚŐ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) n─âscut din...; b) (a face) parte integrant─â din ceva. A fi trup ╚Öi suflet cu cineva = a se identifica cu aspira╚Ťiile cuiva; a fi foarte str├óns legat de cineva. ÔÖŽ Corpul f─âr─â cap (╚Öi f─âr─â membre) al unei fiin╚Ťe; trunchi (2). ÔÖŽ Cadavru. 2. Parte principal─â a unui obiect, a unei construc╚Ťii etc.; p. gener. obiectul ├«nsu╚Öi. 3. (├Änv.) ├Äntindere mare de p─âm├ónt care alc─âtuie╚Öte un singur lot. Trup de mo╚Öie. 4. (├Änv.) Mare unitate militar─â. ÔÇô Din sl. trup┼ş.
TRUP, trupuri, s. n. I. 1. Corp (I 1). Ml─âdiul trup i-l ├«ncingea un br├«u de-argint. CO╚śBUC, P. I 57. Astfel vine ml─âdioas─â, trupul ei frumos ├«l poart─â. EMINESCU, O. I 85. Voinicel tras prin inel ╚Öi cu trupu sub╚Ťirel. ╚śEZ. II 5. ÔŚŐ (Precedat de un adjectiv de care se leag─â prin prep. ┬źla┬╗ sau ┬źde┬╗) P─ârea scund ╚Öi pu╚Ťin la trup, cum st─âtea acolo, destins ca dup─â o lung─â oboseal─â, t─âcut ╚Öi timid, ├«n fotoliul larg ╚Öi moale. STANCU, U.R.S.S. 178. Avea ╚Öi el o p─âreche de boi... tineri, nal╚Ťi de trup, ╚Ťapo╚Öi la coarne. CREANG─é, P. 37. Calul era mic de trup, dar plin de foc. NEGRUZZI, S. I 42. ÔŚŐ Fig. Timpul mort ╚Öi-ntinde trupul ╚Öi devine vecinicie. EMINESCU, O. I 133. ÔŚŐ Loc. adv. (Cu) trup ╚Öi suflet = cu totul, ├«n ├«ntregime, integral. Chemase pe fostul zapciu Ispas Farca╚Ö, omul devotat lui trup ╚Öi suflet. CAMIL PETRESCU, O. II 654. Iloveanu s-a dat trup ╚Öi suflet acestor schimb─âri. C. PETRESCU, R. DR. 95. Toat─â familia Herdelea era cu trup ╚Öi suflet de partea lui Ion. REBREANU, I. 60. (Rar) Trup la trup = ├«n lupt─â dreapt─â, piept la piept; p. ext. ├«nver╚Öunat, aprig. (Fig.) O cercare nedibace a unui str─âin, pu╚Ťin cunosc─âtor al graiului obicinuit printre rom├«ni ╚Öi lupt├«ndu-se trup la trup... cu un text slavon. ODOBESCU, S. I 357. ÔŚŐ Expr. Trup din trupul cuiva = descendent al cuiva; fig. parte integrant─â din ceva, ceea ce are aceea╚Öi natur─â, se identific─â cu aspira╚Ťiile cuiva, e foarte str├«ns legat de cineva. Nu te-ai sim╚Ťit... o clip─â m─âcar trup din trupul ╚Öi suflet din sufletul larg al naturii. HOGA╚ś, M. N. 55. ÔÖŽ Corpul f─âr─â cap ╚Öi (uneori) f─âr─â membre. C├«nd ├«l croie╚Öte o dat─â cu sabia pe la mijlocul g├«tului, ├«i ╚Öi zboar─â capul c├«t colo de la trup. CREANG─é, P. 226. Trupul, capul mi-e tot una Pe-un picior stau totdeauna, Am c─âm─â╚Öi nenum─ârate ╚śi le port toate-mbr─âcate (Curechiul, varza). GOROVEI, C. 124. ÔÖŽ (De obicei ├«nso╚Ťit de determin─âri) Cadavru. Din grajd aduser─â sacul cu trupul argatului ╚Öi-l aruncar─â ├«n fundul c─âru╚Ťei. MIHALE, O. 509. F─âcliile ridic─â ÔÇô se mi╚Öc-├«n line pasuri Duc├«nd la groap─â trupul reginei dun─ârene. EMINESCU, O. I 92. Lumina candelelor se r─âsfr├«ngea pe opt trupuri de voinici f─âr─â suflare. ALECSANDRI, T. II 24. Oltule, cine spurcat, Ce vii mare, tulburat... Aduci pl─âghii ╚Öi butuci ╚śi c─âpestre de cai murgi, ╚śi chiar trupuri de haiduci! id. P. P. 291. ÔŚŐ Expr. A trece (sau a c─âlca) peste trupul cuiva = a ucide pe cineva (pentru a-╚Öi deschide drum mai departe); a ├«ntrebuin╚Ťa orice mijloc spre a-╚Öi atinge scopul. Ar fi trebuit s─â calce peste trupul meu, ca s─â se duc─â a se cununa cu el. NEGRUZZI, S. I 52. 2. Parte principal─â a unui obiect, a unei construc╚Ťii etc.; p. ext. obiectul ├«nsu╚Öi, corp (I 2). Trupul de jos al morii nu-l vedeam. SADOVEANU, O. VI 12. Ne dep─ârtar─âm de ponton, ocolind cu grij─â trupurile c├«torva caice turce╚Öti. DUN─éREANU, CH. 131.3. (Determinat prin ┬źde mo╚Öie┬╗) ├Äntindere ne├«ntrerupt─â de p─âm├«nt cultivabil, alc─âtuind un singur lot ╚Öi fiind proprietatea unei singure persoane. Tat─âl meu era arenda╚Öul trupului de mo╚Öie Dide╚Ötii. GALACTION, O. I 7. ÔŚŐ (Prin analogie) O cas─â singuratic─â, desp─âr╚Ťit─â de trupul t├«rgului, ├«n mijlocul unei gr─âdini. SADOVEANU, O. I 319. 4. (├Änvechit) Materie, substan╚Ť─â. V. corp (I 4). Prin eter, foc, trup opac, V─âz tot prin el, dup─â plac. V─éC─éRESCU, P. 361. ÔÖŽ (Determinat prin ┬źp─âm├«ntesc┬╗ sau ┬źceresc┬╗) Planet─â, astru. V. corp (I 4). Mul╚Ťime de trupuri cere╚Öti... luminoase ╚Öi ├«ntunecoase. PISCUPESCU, O. 50. Noroadele pre trupul acest p─âm├«ntesc... ├«n mare pre╚Ťuire bunele moralice╚Öti ├«nv─â╚Ť─âturi prin fabule le ╚Ťin. ╚ÜICHINDEAL, F. 2. II. (├Änvechit) Nume dat unor grup─âri, unor colectivit─â╚Ťi. 1. Totalitate de persoane grupate prin interese comune; corp (II 1). Calicul a fost ajuns a face un trup, o breasl─â deosebit─â cu privilegiile ╚Öi scutirile, cu administra╚Ťia sa. KOG─éLNICEANU, S. A. 81. Multe ob╚Ötii s-au f─âcut ├«ntru toate noroadele... trup ├«n trup ╚Öi ob╚Öte ├«n ob╚Öte. ╚ÜICHINDEAL, F. 258. 2. Unitate militar─â; corp (II 2). Dup─â un trup de l─ânceri... urmau dou─âsprezece tunuri mari. NEGRUZZI, S. I 167. Trupul c─âl─âre╚Ť de jandarmi, c─ârora s-a dat vechea numire de doroban╚Ťi, s-a ├«ntocmit la 1832. B─éLCESCU, O. I 37. 3. Exemplar dintr-o carte; volum. C├«te trupuri de Halima nu vor avea urm─âtoarea isc─âlitur─â... se vor cunoa╚Öte de retip─ârite de altul ╚Öi unele ca acelea vor fi poprite c├«t voi tr─âi eu. GORJAN, H. IV II.
trup s. n., pl. tr├║puri
trup s. n., pl. tr├║puri
TRUP s. I. 1. (ANAT.) corp. (Sufletul și ~ul.) 2. (ANAT.) corp, trunchi. (Omul este alcătuit din cap, gât, ~ și membre.) 3. v. cadavru. II. v. bătător.
TRUP s. v. corp, materie, pat, substan╚Ť─â.
trup (-puri), s. n. ÔÇô Corp. ÔÇô Mr., megl. trup. Sl. trup┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 49, Cihac, II, 425; Conev 87), cf. bg., sb., cr., slov. trup, pol. trup ÔÇ×cadavruÔÇŁ. ÔÇô Der. trupesc, adj. (corporal); trupe╚Öte, adv. (corporal); trupe╚Ö, adj. (corpolent); trupe╚Öie, s. f. (corpolen╚Ť─â); trupean, adj. (├«nv., corporal); trupos, adj. (corpolent); trupo╚Öie, s. f. (corpolen╚Ť─â); ├«ntrupa, vb. (a incarna; a personifica). ÔÇô ╚Üig. sp. trup├│, drupo (Besses 70 ╚Öi 163), provine din rom. sau dintr-un idiom sl. ÔÇô Cf. trupi╚Ť─â, tulpin─â.
TRUP ~uri n. 1) Totalitate a organelor care alc─âtuiesc o fiin╚Ť─â vie; corp. ÔŚŐ A fi (cu) ~ ╚Öi suflet (cu cineva) a fi str├óns legat de cineva; a avea aspira╚Ťii comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra ├«n componen╚Ťa unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu excep╚Ťia capului ╚Öi a membrelor; trunchi; corp; tors. ÔŚŐ ~ ne├«nsufle╚Ťit cadavru. A trece (sau a c─âlca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principal─â a unui obiect. /<sl. trupu
trup n. 1. corp: trup ╚Öi suflet, foarte intim; 2. sfoar─â de mo╚Öie; 3. patul r─âsboiului de ╚Ťesut. [Slav. TRUP┼Č, membru, corp, trunchiu, cadavru].
trup n., pl. ur─ş (vsl. [bg. rus.] trup┼ş, membru, trup, trunch─ş, cadavru). Corp, partea material─â a une─ş fiin╚Ťe. Parte, bucat─â: mo╚Öia, casa se compune din do┼ş─â trupur─ş. Cu trup ╚Öi suflet, din toat─â inima, f─âr─â rezerve: s├«ntem devota╚Ť─ş patrii─ş cu trup ╚Öi suflet.
TRUP s. 1. (ANAT.) corp. (Sufletul ╚Öi ~.) 2. (ANAT.) corp, trunchi. (Omul este alc─âtuit din cap, g├«t, ~ ╚Öi membre.) 3. cadavru, corp, hoit, le╚Ö, mort─âciune, st├«rv, (reg.) st├«rvin─â, (Transilv.) han╚Ť, (├«nv., ├«n Transilv.) dabil─â. (I-a g─âsit ~ ├«ntr-o v─âg─âun─â.) 4. (TEHN.) b─ât─âtor, scaun, strat. (~ la meli╚Ť─â.)
trup s. v. CORP. MATERIE. PAT. SUBSTANȚĂ.
NEMO LIBER EST QUI CORPORI SERVIT (lat.) nu este liber cel robit de trup ÔÇô Seneca, ÔÇ×EpistulaeÔÇŁ, 92, 33.
trup, trupuri s. n. Form─â biologic─â ╚Öi apari╚Ťie concret─â ├«n existen╚Ťa omului, care nu exist─â ├«nainte de suflet sau dup─â el, ci apare simultan ca parte constitutiv─â a fiin╚Ťei umane. ÔÖŽ Fig. Trupul lui Hristos = a) Biserica Cre╚Ötin─â; b) euharistie. ÔÇô Din sl. trup┼ş.
a i se ├«ncr├óncena / a i se ├«ncre╚Ťi carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se ├«nfiora.

Trup dex online | sinonim

Trup definitie

Intrare: trup
trup substantiv neutru