TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.

TRUNCHIÉRE, trunchieri, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a trunchia și rezultatul ei. [Pr.: -chi-e-] – V. trunchia.

TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.

TRUNCHIÉRE, trunchieri, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a trunchia și rezultatul ei. [Pr.: -chi-e-] – V. trunchia.

TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. 1. A ciunti, a reteza, a mutila. Adormi de somnul veciniciei, supt o îngustă lespede... trunchiat azi în două bucăți. ODOBESCU, S. I 428. 2. Fig. (Cu privire la texte, discursuri etc.) A fragmenta, a tăia (suprimînd un pasaj, o parte). Aceeași regulă ți se impune cînd silaba în urma căreia a venit cezura este trunchiată. MACEDONSKI, O. IV 42. Acea scenă nu poate fi trunchiată fără pagubă. CARAGIALE, O. III 256. ◊ Refl. pas. Orice suprimare a vreuneia din părțile aparatului acestuia exterior ar fi păgubitoare, fiindcă fiecare parte e un organ necesar pentru comunicarea intențiunii și prin suprimarea aceea s-ar trunchia înțelesul. CARAGIALE, N. F. 25. – Pronunțat: -chi-a.

trunchiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 trunchiáză, 1 pl. trunchiém (-chi-em); conj. prez. 3 să trunchiéze; ger. trunchiínd (-chi-ind); part. trunchiát

trunchiére (-chi-e-) s. f., g.-d. art. trunchiérii; pl. trunchiéri

trunchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. trunchiéz, 3 sg. și pl. trunchiáză, 1 pl. trunchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. trunchiéze; ger. trunchiínd (sil. -chi-ind); part. trunchiát

trunchiére s. f. (sil. -chi-e-), g.-d. art. trunchiérii; pl. trunchiéri

TRUNCHIÁ vb. v. reteza.

TRUNCHIÁ vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă literară. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer].

TRUNCHIÉRE s.f. Acțiunea de a trunchia și rezultatul ei; tăiere, ciuntire. [Pron. -chi-e-. / < trunchia].

TRUNCHIÁ vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ◊ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă (literară). (după fr. tronquer)

A TRUNCHIÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de o parte integrantă. 2) fig. (texte, lucrări) A reduce, știrbind simțitor conținutul. [Sil. -chi-a] /Din trunchi

trunchià v. 1. a tăia o parte din ceva: a trunchia o statuă; 2. fig. a elimina ceva esențial: a trunchia un pasaj dintr’o carte.

trunchéz, a -cheá v. tr. (d. trunchĭ după fr. tronquer, d. lat. truncare). Rătez (taĭ orĭ frîng): a trunchea o státuă. Fig. Prescurtez urîțind: a trunchea o poemă. – În vest -chĭat, ca și deochĭat, deșuchĭat, întortochĭat, urechĭat.

TRUNCHIA vb. a ciunti, a reteza, a tăia. (A ~ crengile unui copac.)