Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru truism

TRU├ŹSM, truisme, s. n. Adev─âr evident, banal; loc comun. ÔÇô Din fr. truisme.
TRU├ŹSM, truisme, s. n. (Livr.) Adev─âr evident, banal; loc comun. ÔÇô Din fr. truisme.
tru├şsm s. n., pl. tru├şsme
tru├şsm s. n., pl. tru├şsme
TRU├ŹSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism.
TRU├ŹSM s.n. (Liv.) Adev─âr banal, evident, care nu merit─â enun╚Ťat; banalitate. [Pron. tru-ism. / < fr. truisme, cf. engl. truism < true ÔÇô adev─ârat].
TRU├ŹSM s. n. adev─âr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme)
TRU├ŹSM ~e n. livr. Adev─âr banal; banalitate. /<fr. truisme
truism n. adev─âr banal.
*tru├şzm n., pl. e (fr. truisme, d. engl. truism, d. true, adev─ârat). Adev─âr banal care nu merit─â s─â ma─ş fie spus, loc comun. V. axiom─â.
truism s. v. BANALITATE. LOC COMUN. PLATITUDINE. PROZAISM.

Truism dex online | sinonim

Truism definitie

Intrare: truism
truism substantiv neutru