trufi definitie

8 definiții pentru trufi

TRUFÍ, trufesc, vb. IV. Refl. A se purta cu mîndrie exagerată, a fi plin de trufie; a se semeți, a se mîndri, a se fuduli. Sigismund Bathori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. Nimene să nu se trufească sau să se laude întru zilele ceale bune ale sale. ȚICHINDEAL, F. 188.
!trufí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se trufésc, imperf. 3 sg. se trufeá; conj. prez. 3 să se trufeáscă
trufí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trufésc, imperf. 3 sg. trufeá; conj. prez. 3 sg. și pl. trufeáscă
TRUFÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.
A SE TRUFÍ mă ~ésc intranz. rar A deveni trufaș; a ajunge să aibă trufie. /Din trufie
trufì v. a se mândri foarte: Bathory se trufi și se înălță cu mintea BĂLC.
trufésc (mă) v. refl. (d. vrom. trufă = trufie). Vechĭ. Mă fudulesc foarte mult. – Rar și mă trufășésc și -așésc (Tkt.).
trufi vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

trufi dex

Intrare: trufi
trufi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a