trudnic definitie

10 definiții pentru trudnic

TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -ce, adj. Care cere multă trudă; foarte obositor, extenuant, epuizant. ◊ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – Din sl. trudinu.
TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -ce, adj. (Pop.) Care cere multă trudă; foarte obositor, extenuant, epuizant. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – Din sl. trudinu.
TRÚDNIC, -Ă, trudnici, -e, adj. Care cere multă trudă, pretinde o deosebită încordare fizică sau intelectuală; obositor, extenuant, epuizant. Pe cît era de trudnică viața lui de neguțător, pe atîta de bine îi sporeau cîștigurile. SADOVEANU, D. P. 92. Se ivește pe cîmpia întinsă cîte un foc depărtat și împrejuru-i chipurile obosite a vreo cîtorva plugari, ce-și pregătesc cina, prin care vor sfîrși trudnica lor zi de muncă. ODOBESCU, S. I 24. ◊ (Adverbial) Nu băgam samă la cărăușii care se tîrîiau trudnic pe un drum desfundat. SADOVEANU, O. VIII 74. ♦ Care exprimă oboseală, trudă. Aș vrea să beau puțintică apă... îngînă ea cu trudnic glas. SADOVEANU, O. VII 37. (Adverbial) Ai dreptate, Alexa, murmură Potcoavă trudnic. SADOVEANU, N. P. 23. S-au desfăcut într-un umblet liniștit și s-a văzut că amîndoi suflă trudnic. id. ib. 200. ♦ Chinuitor. Deci frica și micșurarea sufletului său, aruncîndu-l în niște trudnice gînduri, i-au rădicat cu totul pofta mîncării. DRĂGHICI, R. 73. ♦ (Substantivat) Muncitor. De acei coconi moștenitori nu s-a mai auzit. Au trăit pînă ce-au isprăvit osînza pămîntului de la Dropii, amestecată cu lacrimile și sîngele trudnicilor. SADOVEANU, M. C. 21.
trúdnic adj. m., pl. trúdnici; f. trúdnică, pl. trúdnice
trúdnic adj. m., pl. trúdnici; f. sg. trúdnică, pl. trúdnice
TRÚDNIC adj. v. extenuant.
TRÚDNIC ~că (~ci, ~ce) Care cere multă trudă; făcut cu un mare efort. Muncă ~că. /<sl. trudinu
trudnic a. care trudește, ostenitor: vieață trudnică. [Slav. TRŬDĬNIKŬ, laborios].
trúdnic, -ă adj. (vsl. trŭdĭnikŭ, nenorocit, trudĭnŭ, ostenit). Rar. Ostenitor, chinuit, plin de trudă: vĭață trudnică.
TRUDNIC adj. epuizant, extenuant, istovitor, obositor, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)

trudnic dex

Intrare: trudnic
trudnic adjectiv