trudit definitie

2 intrări

21 definiții pentru trudit

TRUDÍ, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.
TRUDÍT, -Ă, trudiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Foarte obosit; ostenit peste măsură; extenuat. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – V. trudi.
TRUDÍ, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.
TRUDÍT, -Ă, trudiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Foarte obosit; ostenit peste măsură; extenuat. ♦ Care exprimă, trădează o mare oboseală. – V. trudi.
TRUDÍ, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. 1. A face eforturi susținute pentru a îndeplini ceva, a munci din greu, a-și da osteneala; a se sili, a se osteni. Trudesc oamenii și asudă sînge. DUMITRIU, N. 11. Lucrătorii... se trudeau îndoiți de șale și tot scăpau din mînă pieile vîscoase și ude. CAMIL PETRESCU, O. I 453. Trudește, făcătorule de bine, Veni-vor, roiuri, alții după tine Și vor culege rodul – bogăția. VLAHUȚĂ, O. A. I 26. Gazda mare se gîndește, Săracul se tot trudește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414. ◊ (Urmat de o propoziție finală) Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo, să-l scuture. DUMITRIU, N. 151. El se trudea să facă productiv talentul ce-i fusese încredințat. GALACTION, O. I 191. Stroe Vardaru se trudea să-și deschidă loc de trecere. C. PETRESCU, A. R. 61. ◊ Tranz. Ne trudim ciolanele să nu se deprindă cu lenea. DELAVRANCEA, O. II 193. 2. A se chinui, a se căzni, a obosi muncind. Cît am trudit, cît am muncit Și... nimic n-am folosit. MACEDONSKI, O. I 38. Plîngeți omul ce-n amiază, Cînd mai tare luminează, Întuneric întîlnește Și-n durere se trudește. BELDICEANU, P. 109. ♦ Tranz. A supune la chinuri, la torturi; a chinui, a tortura, a munci. Îl luară din nou la tărbăceală... Îl mai fățuiră, îl mai trudiră. ISPIRESCU, L. 108. Cu nouă bice le bătea, le bătea și le trudea pînă fierea le crepa. ȘEZ. IV 157. ◊ Fig. O trudea vreo taină Și-ar fi vrut s-o spuie Și, de multă trudă, n-a vorbit de loc. S-a culcat în urmă supărată foc. COȘBUC, P. I 245.
TRUDÍT, -Ă, trudiți, -te, adj. Foarte obosit; ostenit din cale-afară. Ospătaseră puțintel, ș-acuma trupurile trudite ar fi cerut hodină. SADOVEANU, O. VII 63. Trudit apoi m-am așezat pe-o stîncă, La capătul călătoriei mele Se deschidea prăpastia adîncă. TOPÎRCEANU, B. 87. Se vede cum vine Carul cu boii trudiți, pe culme, și scîrțîie carul. COȘBUC, P. II 63. Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul. CARAGIALE, O. I 286. ◊ (Substantivat) Spre cei trudiți cu boare eu mă plec. COȘBUC, P. I 289. ♦ Care exprimă oboseală, trudă. Lăsînd cu lene o căutătură trudită și întunecată peste tot ce-i cădea-n preajmă. VLAHUȚĂ, N. 127. Nu s-auzea decît suflarea trudită a bolnavului. id. O. A. II 40. ♦ Chinuit, supus la tot felul de necazuri și încercări, obosit, ostenit. La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine. GOGA, P. 8. Cel mai mîhnit suflet în trupul cel mai trudit. CARAGIALE, O. III 234. ◊ (Substantivat) N-or mai jeli trudiții la praguri boierești: Ăst an la fiecare din ei belșugul bate... Cu maldăre de soare în suflet și-n ferești. DEȘLIU, G. 49.
trudí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudésc, imperf. 3 sg. trudeá; conj. prez. 3 să trudeáscă
trudí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudésc, imperf. 3 sg. trudeá; conj. prez. 3 sg. și pl. trudeáscă
TRUDÍ vb. 1. v. strădui. 2. v. munci. 3. v. robi. 4. v. roboti. 5. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi fapta.)
TRUDÍ vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.
TRUDÍT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. extenuat. 3. v. muncit. 4. v. obosit.
A se trudi ≠ a trândăvi, a trântori
A TRUDÍ ~ésc 1. intranz. v. A SE TRUDI. 2. tranz. înv. A supune unor chinuri (fizice sau morale); a chinui; a căzni; a munci. /<sl. truditi
A SE TRUDÍ mă ~ésc intranz. 1) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se chinui; a se munci. 2) A obosi muncind. /<sl. truditi
trudì v. 1. a obosi mult; 2. a-și încorda puterile; 3. fig. a se chinui. [Slav. TRUDITI].
trudésc v. tr. (vsl. truditi, a trudi, truditi sen, a se trudi; sîrb. truditi, a trudi; rus. truditĭ, a lua în rîs). Ostenesc tare, chinuĭesc: nu maĭ trudi caiĭ la deal! V. refl. Mult m’am trudit pîn’am ajuns aicĭ.
trudi vb. v. CĂUTA. ÎNCERCA. SILI. STRĂDUI.
TRUDI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 2. a se munci, a se obosi, a se osteni, (înv. și pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atîta pentru...) 3. a robi. (A ~ din greu în slujba iui.) 4. a roboti. (A ~ toată viața în zadar.) 5. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi fapta.)
TRUDIT adj. 1. chinuit, consumat, frămîntat, muncit, necăjit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Om ~.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la muncă.)
trudí, trudesc, vb. intranz., refl. – A munci din greu, a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi” (Papahagi, 1925: 238). – Din sl. truditi (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
trudí, trudesc, vb. intranz. și refl. – A munci din greu, a depune efort; a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi” (Papahagi 1925: 238). – Din sl. truditi.

trudit dex

Intrare: trudit
trudit adjectiv
Intrare: trudi
trudi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a