Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
6 definiții pentru truculent
TRUCULÉNT, -Ă, truculenți, -te, adj. Aspru, violent, brutal. – Din fr. truculent, lat. truculentus.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TRUCULÉNT, -Ă, truculenți, -te, adj. Aspru, violent, brutal. – Din fr. truculent, lat. truculentus.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
truculént adj. m., pl. truculénți; f. truculéntă, pl. truculénte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
truculént adj. m., pl. truculénți; f. sg. truculéntă, pl. truculénte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TRUCULÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Aspru, violent, brutal. [Cf. fr. truculent, lat. truculentus].
TRUCULÉNT, -Ă adj. aspru, violent, brutal. (< fr. truculent, lat. truculentus)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
Truculent dex online | sinonim
Truculent definitie
Intrare: truculent
truculent adjectiv
