TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.

TRUCÁT, -Ă, trucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) în care s-au folosit trucaje. – V. truca.

TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.

TRUCÁT, -Ă, trucați, -te, adj. (Despre scene din filme, din piese de teatru etc.) În care s-au folosit trucaje. – V. truca.

trucá (a ~) vb., ind. prez. 3 trucheáză

trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. și pl. trucheáză

trucát adj. m., pl. trucáți; f. sg. trucátă, pl. trucáte

TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].

TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer)

A TRUCÁ ~chéz tranz. 1) A înșela prin trucuri. 2) (în teatru și în cinematografe) A modifica la înfățișare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer