trucare definitie

2 intrări

13 definiții pentru trucare

TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.
TRUCÁRE, trucări, s. f. Acțiunea de a truca și rezultatul ei. – V. truca.
TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.
TRUCÁRE s. f. Acțiunea de a truca și rezultatul ei. – V. truca.
trucá (a ~) vb., ind. prez. 3 trucheáză
*trucáre s. f., g.-d. art. trucắri; pl. trucắri
trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. și pl. trucheáză
trucáre s. f., g.-d. art. trucării
TRUCÁRE s. v. trucaj.
TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].
TRUCÁRE s.f. Acțiunea de a truca și rezultatul ei. [< truca].
TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer)
A TRUCÁ ~chéz tranz. 1) A înșela prin trucuri. 2) (în teatru și în cinematografe) A modifica la înfățișare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer

trucare dex

Intrare: truca
truca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: trucare
trucare substantiv feminin