trucă definitie

13 definiții pentru trucă

TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.
TRÚCĂ s. f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. trick.
TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri1 sau trucaje. – Din fr. truquer.
TRÚCĂ s. f. (Cin.) Utilaj complex folosit pentru filmări combinate. – Din fr. truc. Cf. engl. trick.
trucá (a ~) vb., ind. prez. 3 trucheáză
trucá vb., ind. prez. 1 sg. truchéz, 3 sg. și pl. trucheáză
trúcă s. f.
TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer].
TRÚCĂ s.f. (Cinem.) Utilaj complex cuprinzând, în funcție de destinație, un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. [Cf. fr. truc, engl. truck].
TRUCÁ vb. I. tr. 1. a modifica prin fraudă; a contraface, a falsifica. 2. a modifica temporar aspectul pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. II. intr. a se folosi de trucuri1 (1), de expediente. (< fr. truquer)
TRÚCĂ s. f. (cinem.) utilaj complex pentru filmări combinate: un aparat de filmare, unul sau mai multe aparate de proiecție, surse de lumină sau obiective auxiliare etc. (< fr. truc, engl. truck)
A TRUCÁ ~chéz tranz. 1) A înșela prin trucuri. 2) (în teatru și în cinematografe) A modifica la înfățișare (pentru a căpăta efectele dorite). /<fr. truquer
Truc/a, -ă -u v. Dimitrie III 9.

trucă dex

Intrare: trucă (g.-d. art. -cii)
trucă g.-d. art. -cii substantiv feminin
Intrare: trucă (g.-d. art. -căi)
trucă g.-d. art. -căi
Intrare: truca
truca verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Trucă
Trucă