Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru trubaci

TRUBÁCI, trubaci, s. m. (Înv.) Trâmbițaș (la vânătoare). – Din rus. trubaci.
TRUBÁCI, trubaci, s. m. (Înv.) Trâmbițaș (la vânătoare). – Din rus. trubaci.
TRUBÁCI, trubaci, s. m. (Învechit) Trîmbițaș. Trubaci găitănați cu cornul de vînătoare încolăcit subt umere. ODOBESCU, S. III 144.
trubáci (înv.) s. m., pl. trubáci
trubáci g. m., pl. trubáci
TRUBÁCI s. v. gornist, trâmbițaș, trompet, trompetist.
trubáci (-i), s. m. – Trîmbițaș. Rus. trubačĭ (Tiktin; Candrea) sau mai probabil sb. trubač. Cuvînt rar, folosit doar de Odobescu. – Cf. trîmbă.
trubaciu m. trâmbicer: trubaci găităniți OD. [Rus. TROBAČŬ].
trubácĭ m., pl. tot așa (rus. [și sîrb.] trubačĭ, d. trubá, vsl. tromba, trîmbiță. V. trîmbă). Vechĭ. Trîmbițaș: trubacĭ găitănițĭ (Od. Psevd. 169).
trubaci s. v. GORNIST. TRÎMBIȚAȘ. TROMPET. TROMPETIST.

trubaci definitie

trubaci dex

Intrare: trubaci
trubaci substantiv masculin