trotil definitie

11 definiții pentru trotil

TROTÍL, trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. – Din germ. Trotyl.
TROTÍL, trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. – Din germ. Trotyl.
TROTÍL, trotiluri, s. n. Trinitrotoluen. Se văd ziduri arse, rupte de bombardamente, colțuri de case care au fost aruncate în aer cu trotil așezat la temelie. STANCU, U.R.S.S. 109.
trotíl s. n., pl. trotíluri
trotíl s. n., pl. trotíluri
TROTÍL s. (CHIM.) trinitrotoluen.
TROTÍL s.n. Trinitrotoluen. [< germ. Trotyl].
TROTÍL s. n. trinitrotoluen. (< germ. Trotyl)
TROTÍL ~uri n. Substanță solidă cristalizată, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen, folosită ca exploziv puternic; trinitrotoluen. /<germ. Trotyl
TROTIL s. (CHIM.) trinitrotoluen.
trotil, trotiluri s. n. băutură alcoolică.

trotil dex

Intrare: trotil
trotil substantiv neutru