trosnitură definitie

7 definiții pentru trosnitură

TROSNITÚRĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet – Trosni + suf. -tură.
TROSNITÚRĂ, trosnituri, s. f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesnește, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură.
TROSNITÚRĂ, trosnituri, s. f. Zgomot produs de un obiect cînd crapă, cînd plesnește, cînd este rupt, lovit; pocnitură, pîrîitură, trosnet. Printre trosniturile bîrnelor și ale acoperișurilor, s-auzeau răcnete și împușcături. CAMILAR, N. I 178. În tăcerea grea parcă se auzeau trosniturile flăcărilor ce se răsuceau și se zvîrcoleau pe bolta cerească. REBREANU, R. II 106. Un zgomot s-auzi, o trosnitură care cu nimic nu se poate compara. CARAGIALE, S. 140.
trosnitúră s. f., g.-d. art. trosnitúrii; pl. trosnitúri
trosnitúră s. f., g.-d. art. trosnitúrii; pl. trosnitúri
TROSNITÚRĂ s. 1. v. trosnet. 2. v. pocnitură. 3. v. plesnitură.
TROSNITU s. 1. pîrîit, pîrîitură, trosnet, (reg.) pîrpăitură. (~ lemnelor care ard.) 2. pocnet, pocnitură, trosnet, (reg.) troscot. (O ~ de armă.) 3. plesnitură, pocnitură. (~ de bici.)

trosnitură dex

Intrare: trosnitură
trosnitură substantiv feminin