Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru trosnet

TR├ôSNET, trosnete, s. n. Trosnitur─â; pocnet. ÔÇô Trosni + suf. -et.
TR├ôSNET, trosnete, s. n. Trosnitur─â; pocnet. ÔÇô Trosni + suf. -et.
TR├ôSNET, trosnete, s. n. Faptul de a trosni; trosnire, trosnitur─â, pocnet. ├Än mijlocul verii avu senza╚Ťia de iarn─â, cu trosnetul lemnelor ╚Öi flac─âra juc├«nd dilatat─â pe p─âre╚Ťi. C. PETRESCU, ├Ä. II 243. Auzi un trosnet ╚Öi un pocnet prin p─âdure, de ╚Ťi se f─âcea p─ârul m─âciuc─â. ISPIRESCU, U. 30. Mor─âri╚Ťa, mai ╚Öireat─â, De trosnetul bicelor, De sc├«r╚Ť├«itul carelor. De h├«itul cailor, Puse coada pe spinare ╚ś-apuc─â pe drum la vale. TEODORESCU, P. P. 143.
tr├│snet s. n., pl. tr├│snete
tr├│snet s. n., pl. tr├│snete
TRÓSNET s. 1. pârâit, pârâitură, trosnitură, (reg.) pârpăitură. (~ul lemnelor care ard.) 2. v. pocnitură.
TR├ôSNET ~e n. Zgomot produs de interac╚Ťiunea violent─â dintre corpuri sau medii (mai ales la rupere, ardere, cr─âpare etc.). /a trosni + suf. ~et
tr├│snet n., pl. e. Ac╚Ťiunea de a trosni.
TROSNET s. 1. pîrîit, pîrîitură, trosnitură, (reg.) pîrpăitură. (~ lemnelor care ard.) 2. pocnet, pocnitură, trosnitură, (reg.) troscot. (Un ~ de armă.)

Trosnet dex online | sinonim

Trosnet definitie

Intrare: trosnet
trosnet substantiv neutru