tropăitură definitie

7 definiții pentru tropăitură

TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură.
TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură.
TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. Răsunară tropăituri în săliță, dincolo de prag. V. ROM. noiembrie 1953, 117. În tindă porniră vuiete și tropăituri. SADOVEANU, P. S. 39. Făcui cîțiva pași și deodată se auziră tropăituri. DUNĂREANU, CH. 135.
tropăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. tropăitúrii; pl. tropăitúri
tropăitúră s. f., g.-d. art. tropăitúrii; pl. tropăitúri
TROPĂITÚRĂ s. v. tropăit.
TROPĂITU s. tropăială, tropăit, tropot, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treapăd, (reg.) zdupăială, (Mold. și Bucov.) dupăit, dupăitură. (~ de copite.)

tropăitură dex

Intrare: tropăitură
tropăitură substantiv feminin